Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Nu vei găsi nimic care să nu fie deja conţinut în această Rugăciune domnească

Din Scrisoarea către Proba a sfântului Augustin, episcop
(Scris. 130, 12, 22 – 13, 24: CSEL 44, 65-68)

Cel care spune: După cum în ochii lor te-ai arătat sfânt în mijlocul nostru, tot aşa, în ochii noştri arată-te mare între ei (Sir 36,3) şi: Profeţii tăi să fie aflaţi credincioşi (cf. Sir 36,15), ce altceva spune dacă nu: Sfinţească-se numele tău?

Cel care spune: Întoarce-ne, Doamne, Dumnezeul oştirilor; fă să strălucească faţa ta şi vom fi mântuiţi (Ps 79[80],4), ce altceva spune, dacă nu: Vie împărăţia ta?

Cel care spune: Fă statornici paşii mei după cuvântul tău şi nu lăsa să mă stăpânească nici o nelegiuire (Ps 118[119],133), ce altceva spune, dacă nu: Facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ?

Cel care spune: Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie (Prov 30,8), ce altceva spune, dacă nu: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi?

Cel care spune: Aminteşte-ţi, Doamne, de David, de toate suferinţele sale (Ps 131[132],1), sau: Doamne, dacă am săvârşit aceasta, dacă este nedreptate în mâinile mele, dacă am răspuns prietenului meu cu rău (cf. Ps 7,2.4-5), ce altceva spune, dacă nu: Ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri?

Cel care spune: Dumnezeul meu, eliberează-mă de duşmanii mei, apără-mă de cei care se ridică împotriva mea (Ps 58[59],2), ce altceva spune, dacă nu: Mântuieşte-ne de Cel Rău?

Şi dacă vedem toate cuvintele invocaţiilor sfinte conţinute în Scriptură, după părerea mea, nu vei găsi nimic care să nu fie conţinut şi cuprins în Tatăl nostru. Prin urmare, când ne rugăm, suntem liberi să ne folosim chiar şi de alte cuvinte, cerând aceleaşi lucruri, dar nu trebuie să ne permitem să cerem lucruri diferite.

Aceste lucruri trebuie să le cerem în rugăciunile noastre pentru noi şi pentru cei dragi ai noştri, pentru străini şi, desigur, chiar pentru duşmani, chiar dacă în inima celui care se roagă poate să apară sau să prevaleze un sentiment diferit faţă de o persoană sau alta, conform cu gradul mai strâns de rudenie sau de prietenie.

Iată, ai, după modul meu de a gândi, nu numai dispoziţiile cu care trebuie să te rogi, ci şi ce trebuie să ceri. Nu pentru că te învăţ eu, ci pentru că ţi se spune de către cel care s-a oferit să ne înveţe pe noi toţi.

Trebuie să fie căutată o viaţă fericită şi să fie cerută de la Domnul Dumnezeu. În ce constă a fi fericit s-a discutat îndelung de mulţi, cu motivaţii diferite. Însă nu este necesar să se recurgă la atâţia autori şi la atâtea tratate. În Sfânta Scriptură s-a spus totul în puţine cuvinte şi cu adevăr deplin: Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul (Ps 143[144],15). Pentru a aparţine acestui popor, şi a ajunge la contemplarea lui Dumnezeu, şi a trăi veşnic împreună cu el, să ţinem cont de acest lucru: Scopul poruncii este iubirea dintr-o inimă curată, dintr-o conştiinţă bună şi dintr-o credinţă neprefăcută (cf. 1Tim 1,5).

În enumerarea acestor trei virtuţi, în loc de conştiinţă se găseşte speranţa. Aşadar, rezultă că credinţa, speranţa şi dragostea îl conduc la Dumnezeu pe cel care se roagă. Cel care crede, speră, doreşte şi ia în considerare cu atenţie ce anume trebuie să ceară de la Domnul în Rugăciunea domnească ajunge, cu siguranţă, la Dumnezeu.

Lasati un raspuns