Sărbătorirea reformaţiunii, la 495 de ani după Martin Luther
În timp ce copiii şi adulţii din Occident se pregăteau cu fervoare pentru sărbătoarea de Halloween, luteranii din Germania, dar şi creştinii protestanţi din întreaga lume pregăteau o altă sărbătoare, a unui moment ce a schimbat definitiv istoria lumii: aniversarea a 495 de ani de la începutul reformaţiunii propuse de Martin Luther. Festivităţile de anul acesta din Wittendberg, oraşul în care a început reformaţiunea, au inclus servicii divine speciale, o paradă, concerte de muzică sacră şi activităţi pentru copii. Organizatorii au în vedere şi pregătirea jubileului din 2017, care va marca 500 de ani de când Martin Luther a făcut cunoscute cele 95 de teze ale sale, care au dus la separarea de Biserica Romano-Catolică şi naşterea Luteranismului.
Peste ocean, în bisericile protestante au avut loc predici ce au pus accentul pe importanţa istorică a momentului, care a favorizat apariţia protestantismului. Mesajele au pus accentul pe „cele cinci sola” (formulări latine apărute în timpul reformei protestante, ce rezumau credinţele de bază ale reformatorilor, accentuând contrastul cu învăţătura Bisericii Catolice din vremea aceea). Acestea sunt: sola gratia (mântuirea „Numai prin har”), Sola fide („Numai prin credinţă”), Sola scriptura („Numai prin Scriptură”), Solus Christus („Numai Cristos” sau uneori sub forma Solo Christo, „numai prin Cristos”) şi Soli Deo Gloria („Glorie numai lui Dumnezeu”).
În urmă cu patru ani, pe 20 septembrie 2008 a început şi o serie de evenimente de comemorare a Deceniului Luther (1508-1517), perioada şederii teologului Martin Luther în Wittenberg. Aici a studiat şi a lucrat tânărul călugăr de 24 de ani, devenit doctor în teologie în 1512.
Persoana din spatele fenomenului
În secolul al XVI-lea, ca urmare a dorinţei Bisericii Romano-Catolice de a reface Bazilica Sf. Petru din Roma, Papa Leon al X-lea a vândut credincioşilor indulgenţe, în schimbul cărora a oferit anularea suferinţelor vremelnice cauzate de păcat, ce fusese odată iertat prin pocăinţă. Luther s-a declarat împotriva acestei practici, poziţie care avea să-l facă inamic al bisericii.
În 1517, Luther avea 34 de ani şi era student la drept şi călugăr în ordinului augustinian. Însă decizia Papei Leon al X-lea a fost motorul care l-a făcut pe Luther, într-o zi răcoroasă de 31 octombrie, să bată în cuie, pe uşa bisericii din Wittenberg, celebrele 95 de teze – un protest teologic împotriva unora dintre doctrinele promovate de Biserica Catolică, din care făcea parte.
În afară de indulgenţe, alte problemele asupra cărora Luther ridica semne de întrebare erau interdicţia preoţilor de a se căsători şi importanţa prea mare pe care o acordau catolicii cultului fecioarei Maria, ambele considerate ne-biblice.
Deşi Luther nu a intenţionat să producă tensiuni în Biserică, tezele sale au generat multe reacţii. Acestea au circulat repede prin Germania şi au avut ca şi consecinţă un ordin papal care îi ordona lui Luther să apară la Augsburg, în faţa cardinalului Thomas Cajetan. Acesta i-a cerut să-şi retracteze cele 95 de teze. În replică, Luther a afirmat că le va retrage doar dacă i se va dovedi pe baza Bibliei că el este cel care greşeşte. În consecinţă, Biserica Catolică l-a declarat eretic şi l-a excomunicat.
Considerat începutul Reformaţiunii şi moment decisiv pentru biserică şi lumea occidentală, evenimentul a fost urmat de altele, la fel de importante: disputa teologică înaintea Dietei din Worms, traducerea Scripturii în limba germană, promovarea ei prin multiplicare cu ajutorul noii invenii, tiparul lui Guttenberg.
Timp de un an, Luther a stat închis într-o cameră şi a tradus Biblia în limba germană. Finalizarea traducerii s-a produs concomitent cu apariţia tiparului, care a facilitat răspândirea Bibliei la mase pentru prima dată.
