Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Vegheaţi: el va veni din nou

Din Comentariu asupra Diatesaronului de sfântul Efrem, diacon

(Cap. 18, 15-17: SCh 121, 325-328)

Ca să-i împiedice pe ucenici să-l întrebe despre momentul venirii sale, Isus a spus: Despre ziua şi ceasul acela nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul (Mt 24,36). Vouă nu vă este dat să cunoaşteţi timpurile sau momentele (Fap 1,7). El ne-a ascuns aceasta ca să veghem şi ca fiecare dintre noi să considere că aceasta ar putea avea loc în timpul vieţii sale. Dacă ar fi revelat timpul când va veni, venirea sa ar fi fost ceva banal, iar popoarele şi veacurile, când s-ar fi descoperit, nu l-ar mai fi dorit. El a spus că va veni, dar nu a spus când va veni şi, astfel, toate generaţiile şi toate veacurile îl aşteaptă cu nerăbdare.

Deşi Domnul a indicat semnele venirii sale, totuşi nu se poate înţelege clar termenul lor; căci aceste semne, într-o schimbare continuă, au venit şi au trecut şi durează şi acum. Venirea sa ultimă este, de fapt, asemănătoare celei dintâi.

Căci aşa cum drepţii şi profeţii îl aşteptau, considerând că el va apărea în timpul lor, la fel, astăzi, orice credincios doreşte să-l primească în timpul său, pentru că el nu a făcut cunoscută cu claritate ziua venirii sale. El, căruia îi sunt supuse numerele şi timpurile, voia mai ales să nu se creadă că este supus unei constrângeri sau unui ceas. Cum putea să-i fie ascuns lui ceea ce el însuşi a stabilit, el care a descris şi semnele venirii sale? A scos în evidenţă aceste semne pentru ca, încă din prima zi, toate popoarele şi veacurile să considere că venirea lui Cristos ar avea loc în timpul lor.

Vegheaţi, pentru că, atunci când trupul doarme, suntem dominaţi de natură, iar activitatea noastră nu mai este condusă de voinţă, ci de impulsul naturii. Îi când asupra sufletului domneşte o grea toropeală, cum ar fi meschinăria şi tristeţea, atunci este duşmanul cel care îl domină şi îl determină să facă ceea ce nu vrea. Forţa domină natura, iar duşmanul sufletul.

De aceea, vegherea pe care a poruncit-o Domnul nostru este prescrisă pentru ambele: pentru trup, ca să nu cadă într-un somn adânc, şi pentru suflet, ca să nu cadă în toropeală şi timiditate, după cum spune Scriptura: Drepţilor, fiţi vigilenţi (cf. 1Cor 15,34); şi: Când mă trezesc, tot lângă tine sunt (Ps 138[139],18); şi încă: Nu cedaţi oboselii! De aceea, având această slujire pe care am primit-o din îndurare, nu ne descurajăm (cf. 2Cor 4,1).

Lasati un raspuns