Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Caracterul escatologic al Bisericii peregrine

Din constituţia dogmatică despre Biserică Lumen gentium a Conciliului al II-lea din Vatican

(Nr. 48)

Biserica, la care suntem chemaţi cu toţii în Cristos Isus şi în care, prin harul lui Dumnezeu, dobândim sfinţenia, nu va ajunge la împlinire decât în gloria cerească, atunci când va veni timpul desăvârşirii tuturor lucrurilor şi când, împreună cu neamul omenesc, întreg universul, care este intim unit cu omul şi, prin el, îşi atinge scopul, va fi refăcut cu desăvârşire în Cristos.

Cristos, fiind înălţat de pe pământ, i-a atras pe toţi la sine. Înviat din morţi, l-a trimis asupra ucenicilor pe Duhul cel de viaţă dătător şi, prin el, a constituit trupul său, care este Biserica, sacrament universal de mântuire; şezând de-a dreapta Tatălui, lucrează fără încetare în lume pentru a-i conduce pe oameni spre Biserică, pentru a-i uni mai strâns cu sine prin ea şi pentru ca, hrănindu-i cu trupul şi sângele său, să-i facă părtaşi de viaţa sa glorioasă.

Aşadar, desăvârşirea făgăduită, pe care o aşteptăm, a şi început în Cristos; ea înaintează prin trimiterea Duhului Sfânt şi, prin el, continuă în Biserică, a cărei învăţătură de credinţă ne arată şi sensul vieţii pământeşti, în timp ce noi ducem la bun sfârşit, în speranţa bunurilor viitoare, lucrarea care ne-a fost încredinţată în lume de către Tatăl şi lucrăm la mântuirea noastră.

Aşadar, au ajuns la noi timpurile din urmă şi reînnoi­rea lumii a fost în mod irevocabil stabilită şi, într-un anume sens, este realmente anticipată pe pământ. Căci Biserica, încă de pe pământ, este încununată cu sfinţenie adevărată, chiar dacă nedesăvârşită.

Dar, până nu vor fi un cer nou şi un pământ nou în care să locuiască dreptatea, Biserica peregrină, în sacra­mentele şi în instituţiile ei care ţin de lumea aceasta, poartă chipul acestei lumi trecătoare şi ea însăşi trăieşte între făpturile care până acum suspină şi pătimesc durerile naşterii, aşteptând dezvăluirea fiilor lui Dumnezeu.

Lasati un raspuns