Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Ioan este vocea, Cristos este cuvântul

Din Predicile sfântului Augustin, episcop

(Predica 293, 3: PL 38, 1328-1329)

Ioan era vocea, însă Domnul la început era Cuvântul (In 1,1). Ioan, o voce pentru un timp; Cristos, Cuvântul veşnic de la început.

Dacă iei cuvântul, ce mai este vocea? Acolo unde nu este nimic de înţeles, este un sunet gol. Vocea fără cuvânt loveşte urechea, dar nu edifică inima.

Cu toate acestea, să descoperim modul în care se înlănţuiesc în inima noastră lucrurile pe care trebuie să le edificăm. Dacă mă gândesc la ceea ce spun, cuvântul este deja în inima mea, dar atunci când vreau să-ţi vorbesc, caut modul în care să pot trece în inima ta ceea ce este în inima mea.

Când caut modul în care poate să ajungă la tine şi să se stabilească în inima ta cuvântul care este deja în inima mea, mă folosesc de voce şi, cu această voce, îţi vorbesc ţie: sunetul vocii duce până la tine ideea conţinută în cuvânt; este adevărat că atunci sunetul se stinge, însă cuvântul, pe care sunetul l-a condus până la tine, este de acum în inima ta, fără să o fi părăsit pe a mea.

Atunci când cuvântul a ajuns la tine, nu ţi se pare că sunetul însuşi spune: El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez (In 3,30)? Sunetul vocii a răsunat pentru a-şi împlini misiunea şi a dispărut, parcă spunând: Această bucurie a mea este acum deplină (In 3,29). Să păstrăm cuvântul, să nu lăsăm să plece cuvântul zămislit în inima noastră.

Vrei să vezi cum se îndepărtează vocea, în timp ce rămâne dumnezeirea Cuvântului? Unde este acum botezul lui Ioan? Îi-a îndeplinit misiunea şi a dispărut. Acum se înmulţeşte Botezul lui Cristos. Noi toţi credem în Cristos, sperăm mântuirea în Cristos: aceasta a voit vocea să se facă auzit.

Pentru că este greu să deosebeşti cuvântul de voce, însuşi Ioan a fost luat drept Cristos. Vocea a fost luată drept cuvânt, însă vocea s-a făcut cunoscută pentru a nu dăuna cuvântului. Nu sunt eua spusCristos, nici Ilie, nici Profetul. L-au întrebat: Aşadar, tu cine eşti? Eu sunta spusvocea celui care strigă în pustiu pregătiţi calea Domnului. Vocea celui care strigă în pustiu este vocea care rupe tăcerea. Pregătiţi calea Domnului, ca şi cum ar spune: Eu răsun ca să-l introduc în inimă pe el, însă el nu va binevoi să vină, dacă voi nu-i pregătiţi calea (cf. In 1,20-23).

Ce înseamnă: Pregătiţi calea, dacă nu: Rugaţi-vă cum trebuie? Ce înseamnă: Pregătiţi calea, dacă nu: Să aveţi gânduri umile? Primiţi de la el un exemplu de umilinţă. Este luat drept Cristos, dar el spune că nu este cel pe care ei îl cred şi nu profită de greşeala altora, pentru o afirmare personală.

Dacă ar fi spus: Eu sunt Cristos, ar fi fost crezut cu uşurinţă, pentru că era crezut chiar înainte de a vorbi. Dar nu a spus: s-a făcut cunoscut, s-a definit, s-a umilit.

A văzut unde se află mântuirea; a înţeles că nu este decât o lampă şi s-a temut să nu fie stins de vântul mândriei.

Lasati un raspuns