Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Din Comentariu asupra Evangheliei după sfântul Luca de sfântul Ambroziu, episcop

(Cartea 2, 19.22-23.26-27: CCL 14, 39-42)
Vizita fericitei Fecioare Maria

Când îngerul îi face cunoscut Fecioarei Maria miste­rul maternității sale feciorelnice, îi vestește, pentru a-i întări credința cu un exemplu, că o femeie în vârstă și sterilă a zămislit, și aceasta dovedește că Dumnezeu poate să facă tot ce vrea.
Îndată ce Maria a auzit aceasta, a plecat în grabă spre regiunea muntoasă, nu pentru că nu ar fi dat crezare profeției, nici pentru că nu ar fi fost sigură de această veste, nici pentru că s-ar fi îndoit de acest exemplu, ci pentru că era bucuroasă pentru promisiune și doritoare să facă un serviciu, cu elanul bucuriei sale.
Încotro putea să se îndrepte cu atâta grabă ea, care era de acum plină de Dumnezeu, dacă nu spre înălțimi? Harul Sfântului Duh nu cunoaște întârzieri, nici înceti­neli. Sosirea Mariei și prezența Domnului își manifestă îndată binefacerile, căci, în momentul în care Elisabeta a auzit salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt (Lc 1,41).
Observă nuanțele și semnificațiile fiecărui cuvânt. Elisabeta a fost prima care a auzit vocea, însă Ioan a fost primul care a primit harul; ea a auzit după ordinea naturală, el a tresăltat datorită misterului; ea a simțit venirea Mariei, el pe cea a Domnului; femeia, sosirea femeii, copilul, pe cea a copilului; cele două mame vor­besc despre harul primit, copiii lucrează în sânul mamelor lor și încep să realizeze misterul pietății, făcând ca ele să progreseze în acest mister; în sfârșit, cele două mame, printr-un dublu miracol, profețesc sub inspirația copi­ilor lor.
Copilul a tresăltat de bucurie, mama a fost umplută de Duhul Sfânt. Mama nu a fost umplută înaintea fiului, ci, pentru că fiul era umplut de Duhul Sfânt, a fost umplută și mama. Ioan a tresăltat de bucurie, și duhul Mariei a tresăltat de bucurie. Când Ioan a tresăltat de bucurie, a fost umplută Elisabeta; totuși, despre Maria nu ni se spune că a fost umplută de Duhul Sfânt, ci că duhul ei a tresăltat de bucurie, căci cel care este incom­prehensibil lucra într-un mod incomprehensibil în mama sa. Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt după ce a zămislit; Maria, înainte de a fi zămislit. Fericită ești tu, care ai crezut (Lc 1,45), i-a spus Elisabeta.
Dar fericiți sunteți și voi, care ați auzit și ați crezut, căci orice suflet care crede îl zămislește și îl naște pe Cuvântul lui Dumnezeu și recunoaște lucrările sale.
Sufletul Mariei să fie în fiecare dintre voi, ca să-l preamărească pe Domnul; duhul Mariei să fie în fiecare dintre voi, ca să tresalte de bucurie în Dumnezeu. Dacă, după trup, Cristos nu are decât o singură mamă, totuși, după credință, toți îl nasc pe Cristos, pentru că orice suflet îl primește pe Cuvântul lui Dumnezeu, cu condi­ția să fie neprihănit și lipsit de vicii și să păstreze cură­ția cu o pudoare intactă.
Orice suflet care va putea fi astfel îl preamărește pe Domnul, așa cum sufletul Mariei l-a preamărit pe Dom­nul și duhul ei a tresăltat de bucurie în Dumnezeu, Mân­tuitorul ei.
Într-adevăr, Domnul este preamărit, după cum ați citit în altă parte: Preamăriți-l pe Domnul împreună cu mine (Ps 33,4), însă nu pentru că cuvântul omenesc ar putea să adauge ceva Domnului, ci pentru că el este preamărit în noi. De fapt, Cristos este imaginea lui Dum­nezeu; prin urmare, dacă sufletul săvârșește ceva drept și sfânt, el preamărește acea imagine a lui Dumnezeu, după a cărei asemănare a fost creat; preamărind, așadar, această imagine, el se înalță, printr-o anumită participare, la măreția ei.

Lasati un raspuns