Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Din Predicile sfântului Augustin, episcop

(Predica 185: PL 38, 997-999)

Adevărul a răsărit din pământ și dreptatea s-a arătat din cer

Trezește-te, omule: pentru tine, Dumnezeu s-a făcut om. Trezește-te, tu, care dormi, și ridică-te dintre morți, iar Cristos te va lumina (Ef 5,14). Pentru tine, spun, Dumnezeu s-a făcut om.

Ai fi fost mort pentru totdeauna dacă el nu s-ar fi născut în timp. Nu ai fi fost niciodată eliberat de trupul păcatului dacă el nu ar fi luat unul asemenea trupului păcatului. Ai fi trăit într-o mizerie continuă dacă el nu s-ar fi milostivit de tine. Nu ai fi revenit la viață dacă el nu ar fi întâlnit moartea ta. Te-ai fi prăbușit dacă el nu ți-ar fi venit în ajutor. Ai fi pierit dacă el n-ar fi venit.
Să celebrăm cu bucurie venirea mântuirii și a răscum­părării noastre. Să celebrăm ziua de sărbătoare, în care o zi mare și veșnică, venind din marea zi a veșniciei, a intrat în ziua noastră temporală și atât de scurtă.
Cristos pentru noi a fost făcut de Dumnezeu înțe­lepciunea, dreptatea, sfințenia și mântuirea, pentru ca, după cum este scris: „Cine se laudă, în Domnul să se laude” (1Cor 1,30-31).
Adevărul va răsări din pământ (Ps 84[85],12): Cristos, care a spus: Eu sunt adevărul (In 14,6), s-a născut din Fecioară. Și dreptatea va coborî din ceruri (Ps 84[85],12), pentru că, atunci când omul crede în cel care s-a născut, este îndreptățit nu de la sine, ci de către Dumnezeu.
Adevărul va răsări din pământ, deoarece Cuvân­tul s-a făcut trup (In 1,14). Și dreptatea va coborî din ceruri, pentru că orice dar bun și orice dar desăvârșit este de sus (Iac 1,17).
Adevărul va răsări din pământ, trupul din Maria. Și dreptatea va coborî din ceruri, pentru că omul nu poate lua nimic dacă nu i-a fost dat de sus (In 3,27).
Îndreptățiți prin credință, avem pace de la Dum­nezeu (Rom 5,1), pentru că dreptatea și pacea se vor îmbrățișa (Ps 84,11). Prin Domnul nostru Isus Cris­tos (Rom 5,1), pentru că adevărul va răsări din pământ (Ps 84[85],12). Prin care am obținut, în credință, posibili­tatea de a ajunge la acest har în care ne aflăm și ne lău­dăm în speranța gloriei lui Dumnezeu (Rom 5,2). Nu spune „a gloriei noastre”, ci a gloriei lui Dumnezeu, pentru că dreptatea nu vine de la noi, ci va coborî din ceruri. De aceea, cine se laudă, să se laude nu în sine, ci în Domnul să se laude.
Căci de acolo s-a făcut auzit glasul îngerilor care îl lăudau pe Domnul născut din Fecioară: Mărire lui Dumnezeu în înaltul cerurilor și pe pământ pace oame­nilor pe care el îi iubește (Lc 2,14).
De fapt, de unde vine pacea pe pământ, dacă nu din faptul că adevărul a răsărit din pământ, adică din fap­tul că Cristos s-a născut din trup? Și el este pacea noastră, cel care a făcut din două una (Ef 2,14), pentru ca noi să fim oamenii pe care el îi iubește, uniți de bunăvoie unii cu alții prin legătura unității.
Să ne bucurăm, așadar, în acest har, pentru ca gloria noastră să fie mărturia conștiinței noastre; atunci, nu ne vom lăuda în noi înșine, ci în Domnul. De aceea s-a spus: Tu ești gloria mea, tu îmi înalți capul (Ps 3,4). Căci ce har mai mare putea Dumnezeu să facă să ne strălucească nouă, decât acesta ca pe Fiul său unic să-l facă Fiul Omului și, viceversa, ca pe fiul omului să-l facă fiul lui Dumnezeu?
Caută meritul, caută motivul, caută dreptatea, și vezi dacă vei găsi altceva decât har.

Lasati un raspuns