Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Iata vin colindatori: Colindul in traditia romaneasca

Originea colindelor se afla in cantecele pagane de acum cateva mii de ani, care erau intonate in cadrul ritualurilor de celebrare a solstitiului de iarna.

Colindele reprezinta cantece traditionale romanesti, sub forma unor urari de tip epico-liric, avand in general intre 20 si 60 de versuri.

Cuvantul colind are semnificatia de cantec de rugaciune si bucurie si, in trecut, colindele erau cantate in toate cele patru anotimpuri ale anului (la inceputul anului agrar, primavara sau la culegerea roadelor, toamna), singura traditie care a ramas fiind cea legata de perioada sarbatorilor de iarna. 
Un scop des intalnit al colindelor era si acela de alungare a spiritelor rele si de reintalnire cu cei plecati de pa taramul celalalt insa peste timp din semnificatia initiala s-a pastrat doar atmosfera sarbatoreasca, de ceremonie.

Colindatul incepe in ajunul Craciunului si dureaza pana in ziua de Boboteaza.

Colindele se clasifica in general dupa sfera lor tematica. In practica se deosebesc anumite functii corespunzatoare destinatarului colindei (de fata, de baiat, de negustori, de tineri insuratei, de logoditi), a momentului (de doliu, de zori), a locului de desfasurare (la intrare in casa, la plecarea din casa, de fereastra). Ca functii secundare, pe langa urarea in sine, colindele mai au rol de comunicare, initiere, protectie, manifestare a sacrului si experimentarea acestui sau intarirea coeziunii a grupului social.

Exista trei mari categorii de colindat:

1. Colindatul celor mici

Copiii sunt primii care pornesc colindatul pentru ca in credinta traditionala populara copiii pana la varsta pubertatii sunt inzestrati cu puritate spirituala, ingenuitate, candoare, lucrui esentiale pentru eficienta urarilor si a felicitarilor.

– mersul cu Mos Ajunul (colind prin care se ureaza belsug la grane si animale, cu caracter agricol)

– sorcovitul (colind prin care se ureaza sanatate)

2. Colindatul cu masca

– mersul cu capra (traditie care s-a generalizat in toata tara la sfarsitul secolului al XIX care este o ramasita a culturilor dionisice)

– mersul cu ursul (obicei care provine de la cultul totemic al ursului)

Puternic, violent, imprevizibil si uneori chiar crud, ursul este un animal venerat din cele mai vechi timpuri, cercetatorii confirmand existenta unui cult al acestuia, inca din paleolitic. In mitologia romaneasca ursul este investit cu multiple virtuti apotropaice (protectoare), terapeutice si meteorologice.

“In colindul cu Ursul, animalul moare si invie, intr-o dramatizare simbolica a mitului renasterii naturii/cosmos (…) Astfel, rostogolirea ursilor in cerc, batutul si moartea ursului, apoi invierea miraculoasa ca si urcarea acestuia pe bata (toiag), redau in chip metaforic succesiunea anotimpurilor care, candva, stateau sub semnul acestui animal, capabil sa invinga iarna si sa vesteasca primavara”, afirma Mihai Coman in Bestiarul mitologic romanesc, potrivit crestinortodox.ro.

3. Colindatul cetelor de flacai sau fete

Colindatul propriu-zis al adultilor se desfasoara in ajunul sau preziua sarbatorii Nasterii Domnului, mai rar de Anul Nou. Obiceiul Colindatului in ceata barbateasca, cu valentele sociale profunde, este unul de referinta in strategiile identitare ale poporului roman.

Functiile sociale ale colindatului vizeaza reactualizarea relatiilor sociale, fortificarea sistemului traditional de valori si de transmitere a modelelor etice, comportamentale, estetice, constituite pe parcursul secolelor.

 

Sursa: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/237350/iata-vin-colindatori-colindul-in-traditia-romaneasca.html?utm_source=newsletter-alert-20121223&utm_medium=email&utm_content=alert-20121223&utm_campaign=Newsletter-Alert

Lasati un raspuns