Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Scrisoare de la Moş Crăciun

MOTTO

,,Inimile noastre vor întineri cu amintirile din copilărie şi dragostea celor dragi şi suntem mai buni pe tot parcursul anului pentru a deveni din nou copii cu spiritul în perioada Crăciunului” (Laura Ingalls Wilder, scriitoare americană).

Câte un norişor alb, pufos, tulbură imensitatea azurie a cerului de mai. În grădină, suavele lalele îşi desfac petalele pentru a fi mângâiate de razele calde ale soarelui de primăvară, margaretele ne invită să ne punem o dorinţă, panseluţele îşi etalează rochiţele viu colorate, iar trandafirii involţi îşi înalţă bobocii spre cer. Atmosfera este răcorită de un vînticel uşor, care îmbălsămează aerul cu parfumul florilor.

Îmi beau cafeaua la masa de ciment de sub bolta de viţă. Paşi uşori străbat curtea. Alina, fiica mea, vine de la serviciu.

–   Mamă, uite ce am primit!

În mână ţine un plic, încă nedeschis. Pe faţa ei se citeşte uimirea de care este cuprinsă. Este adresat nepoţilor mei, Andra şi Vlăduţ. Îi au scrisoarea din mână  şi examinez ştampilele. Este expediată tocmai din Finlanda! Iar la expeditor… Moş Crăciun!

Suntem tare curioase, dar nu deschidem plicul, nu ne este adresat nici uneia dintre noi.

–         Andra, Vlăduţ, ia veniţi puţin afară!

–         Ce s-a întâmplat? răspunde impacientată Andra. Am fost cuminţi, nu ne-am certat, ne facem lecţiile!

–         Nu aţi făcut nimic rău, spune Alina, avem o surpriză pentru voi!

Le înmânăm misiva care le aparţine. Plini de mirare, o examinează şi ei. Andra sare într-un picior de bucurie.

–         Răspuns de la Moş Crăciun! Din Rovaniemi, Laponia! Nu-mi vine să cred! Moşul chiar există! Nu prea credeam când am găsit adresa pe internet şi am trimis plicul! Mi-am cerut scuze că am fost răutăcioasă!

Scrisoarea este în limba engeză, dar Andra face traducerea:

„Dragii Moşului, am primit scrisoarea voastră şi mă grăbesc să vă răspund. Vă mulţumesc pentru aprecieri. Andra, m-ai convins că eşti o fetiţă cuminte, care ştii să-ţi asumi greşelile şi să-ţi ceri iertare. Este un lucru foarte frumos. Mai ştiu că amândoi sunteţi cuminţi, acasă şi la şcoală şi învăţaţi bine. Să fiţi tot aşa şi în continuare şi mă voi strădui ca anul acesta să ajung chiar eu la voi. Vă sărut cu drag pe  obrăjori, Moş Crăciun.”

Plini de voie bună, ne amintim despre Crăciunul trecut. Printre cascade de râs, nepoata mea reface scena de isterie care a cuprins-o când a văzut că prietena ei cea mai bună, Roxana, a primit o căsuţă pentru păpuşi, aşa cum îşi dorise ea însăşi! La noi încă nu ajunsese Moşul, iar Andra a crezut că acesta a greşit adresa sau a încurcat cererile! „ Moşul ăsta e ramolit de-a binelea!”  ţipa printre hohote de plâns. „A încurcat scrisorile. Raluca a cerut păpuşă, nu căsuţă”. A doua zi dimineaţă, când a găsit sub pomul de iarnă căsuţa râvnită, nu mai contenea cu scuzele, adresate unui Moş Crăciun imaginar: „Iartă-mă Moş Crăciun, am greşit! Nu eşti ramolit, am fost eu rea!”

 

Lunile au trecut. Primăvara s-a sfârşit, au trecut vara şi toamna, a venit iarna.  Sărbătoarea Crăciunului se apropie cu paşi repezi.

Purtaţi de adierea vântului, fulgi mari, pufoşi valsează prin văzduh.. Zăpada s-a aşternut peste străzi, peste grădini, iar pomii au schimbat veşmântul ruginiu cu cel  alb, a cărui puritate este în spiritul sărbătorii mult aşteptate.

În dreptul ferestrei, bradul bogat împodobit împrospătează aerul din încăpere cu mirosul de cetină. Înalt cam de un metru, bogat în ramuri, ne încântă privirile cu simfonia de culori şi luminiţe.  Globurile cu diverse forme şi culori, unele lucioase, altele sclipitoare, pulverizate cu praf de stele. Lumânările electrice şi ledurile ce sclipesc intermitent înveselesc atmosfera. Nu lipsesc nici artificiile, nici beteala şi ghirlandele încolăcite în jurul ramurilor verzi, trei Moşi Crăciuni de diferite dimensiuni, bomboanele învelite în staniol  divers colorat. În vârful pomişorului sclipeşte veselă o stea, care trimite în semiîntuneric raze când roşii, când verzi sau galbene!

În Seara de Ajun, toţi suntem foarte emoţionaţi. Am fost anunţaţi de Moş Crăciun că soseşte la ora douăzeci, astfel încât şi Alina să poată ajunge acasă după ziua de serviciu. Suntem adunţi toţi membrii familiei, dar şi Roxana şi grupul de colindători organizat în cinstea sărbătorii. Repetiţiile le-au făcut cu doamnişoara Georgiana, profesoara lor de muzică, prezentă şi dumneaei, bineînţeles.

Problema pe care şi-o pun copiii este dacă vor exista daruri pentru toţi cei care suntem adunaţi! Ar fi neplăcut ca vreunul dintre ei să nu primească! I-am asigurat că i-am dictat Moşului lista cu toţi cei care vor fi prezenţi şi nu am uitat pe nimeni!

Pendulul bate opt cesuri: dang, dang… de opt ori! La ultimul dangăt, se aud ciocănituri în uşă.

–         A sosit!

Vlăduţ, ca fiind cel mai mic, este clasa întâi, se duce şi deschide uşa. In prag se află, într-adevăr, Moş Crăciun.

–     Bună seara, dragii Moşului!

–         Poftiţi, vă aşteptam! îl invită nepoţelul meu.

Musafirul nostru intră în cameră şi, cu ajutorul copiilor, dă jos de pe umăr sacul imens plin cu daruri.

Este aşa cum îl ştim din poze. În vârstă, puţin cam plinuţ, iar ochii albaştri ca seninul cerului iradiază bunătate şi bună dispoziţie. Este îmbrăcat cu un costum din stofă de culoare roşie, marginile fiind tivite cu blăniţă. Talia este încinsă cu o centură, iar barba albă, frumos aranjată, curge pe piept.

Este invitat să ia loc pe fotoliul de onoare şi toţi suntem ciotcă în jurul lui.

–         Lăsaţi-l să-şi tragă sufletul! încearcă Alina să-i potolească. Este bătrân şi obosit de drum! Moş Crăciun, servim împreună o gustare şi un pahar cu vin?

–         Nu vă refuz, sunt de mult pe drumuri şi mi-e cam foame şi sete! Mi-am programat să stau mai mult la voi, aşa am promis în scrisoare!

Ne aşezăm în jurul mesei şi servim o mică gustare. Noi, adulţii bem şi câte un şpriţ, iar copiii suc de portocale şi grefe, proaspăt stoarse de Andra şi Vlăduţ chiar în acea seară.

După ce terminăm cina, trecem la scopul vizitei. Dar Moş Crăciun nu oferă darurile aşa, oricum, ci doreşte ca fiecare dintre copii să îi cânte, să spună o poezie, într-un cuvânt, să susţină un moment artistic.

Petrecerea noastră se desfăşoară aşa cum o planificasem. În primul rând, copiii mai mari cântă colinde, acompaniindu-se la chitară, iar domnişoara Georgiana îi dirijează. Urmează Vlăduţ. Foarte emoţionat acesta recită două poezii pe care le învăţase pentru serbarea de la şcoală. Parcă este un mic actor, aşa frumos interpretează! Totuşi, acesta a avut o obiecţie, pe care a şi manifestat-o, puţin cam nemulţumit:

–         Moş Crăciun, vă rog frumos să mă întrebaţi şi ceva de matematică, îmi place mai mult decât să recit!

Desigur, acesta nu s-a lăsat rugat de mai multe ori şi îi pune o mulţime de întrebări din acest domeniu, la care copilul se descurcă perfect.

După fiecare moment artistic, Moş Crăciun înmânează darurile. Cărţi de poveşti, păpuşi, un ursuleţ cât fetiţele de mari, jocuri pentru vârta lor (Monopoly), maşinuţe, un trenuleţ cu cale ferată şi gări, dulciuri. Pe noi, adulţii,  ne iartă de prezentarea momentului artistic şi primim şi noi darurile destinate nouă.

După ce toată lumea primeşte cadourile, Vlăduţ îl întreabă, plin de curiozitate:

–         Moş Crăciun, cum reuşiţi să ajungeţi la toţi copiii din lume într-o singură noapte?

–         Ei, nu eşti primul care îmi pui această întrebare! Acum, cu atomobilul magic. Urc la volan, ies din oraş şi, în câmp deschis, închid ochii şi mă gândesc care este următoarea destinaţie. Instantaneu, ajung acolo! Înainte, cu sania şi renii. Tot magice erau şi acelea! Şi, desigur, mai am şi ajutoare! Crăciuniţe şi Crăciunei!

–         Dar, Moşule, la noi se găsesc brazi. Sunt şi ţări unde aceştia nu cresc. Acolo ce împodobesc oamenii?

–         Au şi ei pomii lor. În unele părţi se folosesc palmieri, în altele alţi pomi. Dar ca podoabe, tot globuleţe, lumânări, beculeţe, beteală, ghirlande…

După încă un şpriţ cu care şi-a udat gâtul, Moşul cere permisiunea de a folosi chitara şi ne încântă şi el cu colinde, iar la final apare şi surpriza pentru noi, cei mari… un colind în care toţi politicienii sunt luaţi la rând şi satirizaţi!

La ora zece şi jumătate seara, Moş Crăciun îşi ia la revedere de la noi.

Mai are drum lung de făcut, dat cu maşina magică ce a înlocuit sania şi renii, se va descurca! Îl conducem până la poartă, unde admirăm Mecedesul comandă specială, unicat, care în loc de numere de înmatriculare are plăcuţe inscripţionate „Moş Crăciun” . Vă daţi seama, nu-l opreşte nimeni la control!

 

A plecat! A fost o seară extraordinară, despre care nepoţii mei îşi vor aduce aminte şi vor povesti la rândul lor! Poate vreunul dintre ei va scrie chiar o poveste?

Dansul fulgilor de nea continuă,  zăpada se aşterne peste urmele cauciucurilor, iar noi privim lung… Minunată seară de Ajun! Mâine este Crăciunul!

 

DEDICAŢIE

Nepoţilor mei, Alexandra şi Vlăduţ

 

Sursa: http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blog/show?id=1971741%3ABlogPost%3A1734508&xgs=1&xg_source=msg_share_post

Lasati un raspuns