Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Cadoul din cadoul de Craciun

cadou craciunUnde este ascunsa magia Craciunului? De 18 ani o caut in toate aceste locuri, dar nu o gasesc. O simt, dar nu o vad. Vreau sa o prind, dar intotdeauna ma prinde ea prima. Cum arati, magie a Craciunului?

,,Nu este nimic mai trist decat sa te trezesti in dimineata de Craciun si sa descoperi ca nu esti un copil” (Erma Bombeck).

Craciunul…

Unde este ascunsa magia Craciunului? Intr-o cutie de cadouri, sub bradul frumos imbodobit, in ochii mamei sau in colindul ce rasuna peste tot in seara de Ajun? De 18 ani o caut in toate aceste locuri, dar nu o gasesc. O simt, dar nu o vad. Vreau sa o prind, dar intotdeauna ma prinde ea prima. Cum arati, magie a Craciunului?

…nu e un sentiment usor de explicat in cuvinte

In fiecare an, perioada sarbatorilor de iarna este cea mai speciala pentru mine. De mica, crescuta in spiritul Craciunuluim am invatat sa traiesc cu adevarat aceste momente. Nu e un sentiment usor de explicat in cuvinte… familie, iubire, intelegere si caldura sufleteasca. Cum sa le imbraci pe toate intr-un singur cuvant? Mai ales acum cand ninge… Craciun. Asta era…

Imi amintesc cu placere de fiecare Craciun. Recunosc, am uitat unele momente, insa unele mi-au ramas adanc schitate in suflet. Pozele de la brad din fiecare an, cele cu mama si tata sau cele cu bunicii mei iubiti, sunt toate acolo sa-mi aminteasca ce copil fericit am fost.

Acum, ca a inceput din nou sa ninga, imi amintesc cu placere Craciunul trecut. Nu mi-l amintesc neaparat pentru ca e ultimul, ci pentru ca a fost unul cu adevarat special. Sa va spun de ce.

Anul trecut, cam pe vremea asta… ma gandeam ce as putea sa le cumpar verisoarelor mele mai mici. Mos Craciun ma anuntase ca s-a impotmolit in nameti si m-a rugat sa-l ajut putin. Plimbandu-ma prin magazinele din micul meu oras, am zarit undeva intr-un cos, sub un brad frumos luminat, cateva papusi. Pareau aduse de undeva din trecut, erau facute din carpe, cu o fata mare si luminoasa si cu parul din ata.

Ochii lor mari si negri incercau sa-mi spuna ceva, dar nu intelegeam ce. Intorcandu-ma acasa , cu doua dintre acele papusi in geanta m-am asezat in fata sobei gandindu-ma: oare ce vor sa spuna? Usa se deschise si imi intrerupse meditatia: era tata.

Atunci m-am ridicat si mi-am dat seama! Cu cativa ani buni in urma, tata imi cumparase o papusa. Avea aceasi fata luminoasa ca cele din geanta, o rochita verde si un par impletit din ate galbene. Am zambit trist. Papusa aceea pleca de mult din lumea mea.

Toata lumea are regrete. Poate ca eu am mai multe decat ar trebui sau decat ne este permis. Regretul legat de papusa aceea era unul mai mare decat mi-am imaginat vreodata. Si a iesit la iveala tocmai acum cand sunt mare!

Cand eram mica, obisnuiam sa dorm cu ursuletul meu pe nume Corado. In ziua in care tata mi-a adus acea papusa am fost atat de incantata incat seara la culcare l-am aruncat pe Corado din pat pentru a dormi cu noua mea papusa. Am inchis ochii si apoi i-am deschis repede. In intunericul camerei, am zarit undeva jos un ghem alb de plus aruncat. Am izbucnit in plans si l-am ridicat strangandu-l in brate cu toata puterea mea. M-am intors sa-l asez in pat, dar pe locul lui dormea papusa. Cum a indraznit? Am insfacat-o de par si am dus-o pe hol. Ea era singura vinovata!

A stat pe holul casei o bucata buna de timp. O strambam de fiecare data cand treceam pe langa ea. Toate astea, pana intr-o zi. Doamna invatatoare ne ruga sa aducem la scoala jucarii pentru cei nevoiasi. Bucuroasa ca pot ajuta si alti copii, am venit acasa, am pus cativa ursuleti intr-o punga pentru a-i duce a doua zi la scoala. Insa dimineata, cand ma incaltam, am zarit-o acolo: papusa…

”Lasa ca iti vin eu de hac!” am gandit eu.. Am luat-o din nou de codite si am ingramadit-o in punga. Si din acea zi… dusa a fost! In primele saptamani, nu am avut absolut nicio remuscare. Dar apoi… cand a venit Craciunul si mi-am aliniat toate jucariile pentru serbarea anuala de Craciun.. un loc ramasese liber. Nu stiam cine lipseste… insa usa se deschise din nou. Era tata. Atunci mi-am dat seama… papusa de la tata e cea care lipseste… M-am asezat jos si, fara sa vreau, o lacrima mi s-a scurs pe obraz. Am dat papusa de la tata. ”Unde era oare acum? Oare ea avea un brad de Craciun?”

Au trecut multi ani de la acel mic incident in ochii unora, dar in fiecare an de Craciun, chiar daca acum nu-mi mai aliniez jucariile pentru serbarea de Craciun, imi amintesc de fiecare data de ea. ”Oare unde e acum?”

Dar revenind la Craciunul trecut… discutand cu parintii mei despre cadourile de Craciun, ii spuneam mamei ca mi-as dori sa fiu din nou mica sa-i pot scrie Mosului, pentru ca doar el mi-ar putea indeplini aceasta dorinta.

Mama m-a privit dulce si m-a mangaiat pe cap: „Nimeni nu e niciodata prea mic sau prea mare ca sa-i scrie Mosului si mai ales sa creada in dorinta lui de Craciun”.

Probabil ca avea dreptate, pentru ca mama are intotdeauna dreptate. Asa ca i-am scris Mosului, rugandu-l in secret sa-mi inapoieze papusa. In seara de Ajun, dupa ce m-am intors de la colinda, bradul era inconjurat de cadouri. Le-am desfacut cu totii, asa cum e traditia in familia noastra. Am primit cadouri extraordinare… insa ceva lipsea. Am oftat adanc si m-am dus la culcare. „Oare unde era acum?”

A doua zi , in dimineata Craciunului, miracolul s-a intamplat. Langa mine, statea nemiscata papusa mea de carpe. Doar ca isi schimbase rochita. Si putin parul… Dar avea aceiasi ochi mari si negri. ”Iarta-ma” – i-am spus eu strangand-o la piept. Acum Craciunul era complet.

Mi-am strans apoi parintii in brate si l-am privit pe tata, promitandu-i ca nu-mi voi mai da niciodata papusa de la el. Mos Craciun mi-a inapoiat-o, ajutandu-ma sa-mi indrept greseala.”Iarta-ma, tata. Acum e aici. Ca si noi toti.”

Un articol de NaiaDe (Georgiana Cojocariu)

Foto homepage si interior: Depositphotos

Cu aceasta povestire emotionanta si sensibila, Georgiana Cojocariu a participat la concursul de creatie “Povestea ta minunata de Craciun”.

“Cadoul din cadoul de Craciun” se numara printre povestirile de Craciun care ne-au placut in mod deosebit si pe care am decis sa le publicam. Va multumim tuturor, dragele noastre, pentru participare si pentru faptul ca ati ales sa impartasiti cu noi gandurile voastre frumoase.

 

Sursa: http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/13021/cadoul-din-cadoul-de-craciun/pagina-3.html

Lasati un raspuns