Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Jurământul alternativ

Toleranţa temperează toate pasiunile religioase, in vreme ce secularizarea pune pe picior de egalitate credinţa sinceră, gestul formal şi ateismul.

Zilele trecute, când s-au validat mandatele noilor aleşi, unul dintre deputaţi, Remus Cernea, a optat pentru aşa-numitul “jurământ alternativ”.

În loc să jure cu mâna pe Biblie şi să spună “aşa să-mi ajute Dumnezeu”, deputatul a rostit formula “jur pe onoare şi conştiinţă”, atingând doar Constituţia.

Legea o îngăduie.

Derogarea de la jurământ e, de fapt, parte a tradiţiei noastre politice.

La 1842, atunci când a avut loc prima alegere a unui şef de stat la noi, legea a suportat deja o excepţie.

Atunci, domnul a fost ales într-un colegiu special, care se numea Obşteasca Adunare Extraordinară.

Înainte de vot, alegătorii prevăzuţi de Regulamentul Organic erau obligaţi să depună jurământ.

Erau în număr de 190, adică mitropolitul & trei episcopi, 50 de boieri de rangul întâi, 73 de boieri de rang secund, 36 de deputaţi judeţeni (“câte doi de judeţ”) şi 27 de deputaţi ai “corporaţiilor duprin oraş”.

Între cei din urmă, unul era catolic.

Se numea Constandin Naneş şi era neguţător în Vâlcea.

Unii au vrut să-l scoată de pe listă, “nefiind de lege pravoslavnică”.

Căimăcănia a decis însă altfel.

În loc să jure, precum toţi ceilalţi electori, în faţa mitropolitului Ungro-Vlahiei, Naneş a fost trimis la Bărăţie, “biserica apuseană din Bucureşti”, cum spun documentele vremii şi a venit de acolo cu dovadă scrisă că a jurat.

Textul rostit de el a fost identic cu cel aşezat în faţa colegilor săi: “jur că la alegerea ce voi face nu voi fi amăgit de către vreun interes în parte sau de vreo îmbulzeală străină, nici de vreo altă cugetare, ci binele şi fericirea obştească îmi vor fi cel dintâi scopos”.

În secolul XIX, ortodocşii şi catolicul au jurat la fel, “cu mâna pe sfânta Evanghelie”, în două biserici diferite.

Azi, ateul şi credincioşii jură diferit, în acelaşi loc.

Atunci, legea cerea să se tragă clopotele “câtă vreme va ţine săvârşirea jurământului şi [se] vor face rugăciuni în toate bisericile care vor sta deschise toată ziua”.

Acum, stau deschise toată ziua televizoarele, nicidecum bisericile.

Să nu fie, deci, vorba despre acelaşi lucru?

Să avem oare de-a face cu diferenţa dintre toleranţă, care temperează toate pasiunile religioase, şi respectiv secularizare, care pune pe picior de egalitate credinţa sinceră, gestul formal şi ateismul?

 

Sursa: http://adevarul.ro/news/politica/juramantul-alternativ-1_50da2be5596d72009137bf0f/index.html

Lasati un raspuns