Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Din Tratatul asupra Evangheliei după sfântul Ioan de sfântul Augustin, episcop

(Trat. 17, 7-9: CCL 36, 174-175)

Porunca dublă a iubirii

A venit Domnul însuşi, învăţătorul iubirii, plin de iubire, ca să împlinească pe deplin şi grabnic, după cum s-a prezis despre el, cuvântul său pe pământ (Rom 9,28) şi a arătat că Legea şi Profeţii se cuprind în cele două porunci ale iubirii.
Să ne amintim împreună, fraţilor, care sunt cele două porunci. Căci trebuie să fie foarte bine cunoscute şi să nu ne vină în minte doar din când în când, atunci când ne amintim; nu trebuie să se şteargă niciodată din inimile voastre. Gândiţi-vă întotdeauna şi în toate că trebuie să-l iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele: Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Mt 22,37.39).
La acestea trebuie să ne gândim întotdeauna, să le medităm, să le reţinem, să le împlinim. Iubirea de Dum­nezeu este prima în ordinea poruncilor, însă iubirea de aproapele este prima în ordinea practicii. Căci cel care ţi-a prescris această iubire în două porunci nu ţi l-a recomandat mai întâi pe aproapele şi apoi pe Dumnezeu, ci pe Dumnezeu mai întâi şi pe aproapele după aceea.
Tu însă pentru că nu-l vezi încă pe Dumnezeu, iubin­du-l pe aproapele, vei merita să-l vezi pe Dumnezeu; iubindu-l pe aproapele, îţi vei purifica ochiul ca să-l vezi pe Dumnezeu. Este ceea ce spune clar Ioan: Dacă nu-l iubeşti pe fratele tău pe care îl vezi, cum vei putea să-l iubeşti pe Dumnezeu pe care nu-l vezi? (1In 4,20).
Iată că ţi se spune: Iubeşte-l pe Dumnezeu. Dacă îmi spui: Arată-mi-l pe cel pe care trebuie să-l iubesc, ce voi răspunde, dacă nu ceea ce a spus Ioan: Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu (In 1,18)? Dar să nu crezi că eşti exclus total de la vederea lui Dumnezeu. Acelaşi Ioan a spus: Dumnezeu este iubire şi cine rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu (1In 4,16). Iubeş­te-l deci pe aproapele şi uită-te în tine să vezi de unde vine această iubire de aproapele; acolo îl vei vedea, pe cât îţi este cu putinţă, pe Dumnezeu.
Începe, aşadar, să-l iubeşti pe aproapele. Împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu-i în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; pe cel gol îmbracă-l şi nu întoarce spa­tele semenului tău (Is 58,7).
Ce vei obţine făcând aceasta? Atunci lumina ta va răsări ca zorile (Is 58,8). Lumina ta este Dumnezeul tău. El este pentru tine ca zorile, pentru că el va veni pentru tine după noaptea acestei lumi. Căci această lu­mină nici nu răsare, nici nu apune, ci rămâne pentru totdeauna.
Iubindu-l pe aproapele, având grijă de aproapele tău, eşti pe drum. Pe ce drum, dacă nu pe cel care duce la Dumnezeu, la cel pe care trebuie să-l iubim cu toată ini­ma, cu tot sufletul şi cu tot cugetul? Căci la Domnul încă nu am ajuns, ci îl avem pe aproapele cu noi. De aceea, ajută-l pe cel cu care mergi, ca să ajungi la cel cu care vrei să rămâi.

Lasati un raspuns