Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

UPDATE Sa incineram discretia alaturi de Patriarhia Romana

Un regizor, celebru intr-o tara majoritar ortodoxa, moare. Familia sa respecta dorinta acestuia de a fi incinerat dupa moarte si solicita „decenta si discretie tuturor”. Biserica Ortodoxa face public un apel catre acea familie pentru ca aceasta sa-l „inmormanteze crestineste” pe cel disparut.
Un preot scrie un articol despre asta, „cu binecuvantarea actualului Arhiepiscop al Tomisului”, care alatura in titlu cuvintele incinerare si sinucidere. Sa fie acestea manifestari ale decentei si discretiei?

Incinerarea este un ritual comun de inmormantare in intreaga lume hindusa si a devenit admisibila si in multe culte crestine: bisericile protestante o accepta din 1870, iar Biserica Romano-Catolica din 1969. Biserica Ortodoxa Romana nu accepta aceasta practica, intarind hotararea din urma cu 80 de ani a Sfantului Sinod chiar in iulie 2012.

Desi practica incinerarii este discutabila si discutata chiar in interiorul lumii crestine, decizia unui cult (cel ortodox in acest caz) nu poate fi contestata si comentata intr-un spatiu public nespecializat. Din respect pentru sensibilitatea si imaterialitatea paradoxala a subiectului.

Institutia care administreaza cultul ortodox in Romania nu practica insa aceasta conduita intr-un caz individual, mai ales cand acesta este unul faimos, deci cu un potential imens de imitare. Explicatiile oferite de Patriarhia Romana in privinta respingerii incinerarii ca practica crestina sunt firesti si utile ortodoxului obisnuit.

Dar ce rost si blandete duhovniceasca au referirile personalizate? „Pastrarea nestirbita a renumelui regretatului regizor Sergiu Nicolaescu” este conditionata in comunicatul Patriarhiei de inmormantarea conform ritualului ortodox. Mai mult, Patriarhia ofera bani familiei regizorului (despre care nu se poate spune ca e saraca) pentru a accepta ca celebra personalitate sa fie inmormantata in conformitate cu decizia Sfantului Sinod.

E greu sa explici in cuvinte nedelicatetea unei astfel de oferte intr-un asa moment. Dar e usor sa o simti.

Reactia Patriarhiei in a cataloga incinerarea ca fiind o „practica necrestina” a fost neobisnuit de prompta. Mai putin consistente au fost interventiile oficialilor din dealul Mitropoliei in cazuri precum folosirea simbolurilor crestine in campania electorala de catre un politician aflat in „slujba crucii”, care a donat insa 2 milioane de dolari pentru construirea Catedralei Mantuirii Neamului.

La fel cum tardiva a fost denuntarea de catre Arhiepiscopia Ortodoxa a Sibiului a ciudatei taxe percepute candidatilor la examenul pentru permis auto (cazul aici). Acestea nu sunt insinuari dusmanoase, ci doar constatari ingrijorate cu privire la o veche meteahna a oficialilor Patriarhiei.

Desi familia regizorului a cerut decenta si discretie, incinerarea fara ritual religios a devenit subiect de prima pagina. Intr-un astfel de context explicatiile preotilor erau necesare, iar austeritatea lor o masura a bunului-simt. Pe unul dintre blogurile Adevarul, scris „cu binecuvantarea actualului Arhiepiscop al Tomisului”, preotul Eugen Tanasescu publica un text intitulat „Incinerarea este tangentiala cu sinuciderea”.

Articolul (preluat si pe prima pagina a adevarul.ro) enumera motivatiile canonice ale respingerii incinerarii de catre Biserica Ortodoxa, dar nu justifica defel alaturarea in titlu a unui ritual religios cu una dintre cele mai grave si dureroase complicatii psihiatrice.

„Sergiu Nicolaescu a ales incinerarea, adica sa ajunga scrum inaintea Domnului” scrie pr. Tanasescu, uitand (din graba probabil) si ca multi martiri crestini arsi pe rug au ajuns tot „scrum inaintea Domnului” (a nu se intelege cumva ca un regizor ar putea fi comparabil cu un “martir”). Pr. Tanasescu afirma ca respecta „libertatea familiei artistului de a lua o decizie”, dar isi incheie textul cu temerea „ca nu cumva sa arda si cei ce pun pe foc lucrul mainilor lui Dumnezeu”.

Prea dornici sa impiedice o incinerare faimoasa, oficialii ortodocsi au reusit sa dea foc si ultimelor urme de decenta din circul inmormantarilor televizate. Un foc ce nu va putea fi stins cu apa imbulzelilor de Boboteaza.

UPDATE – Modul in care televiziunea Romania TV a ales sa trateze apelul familiei Nicolaescu la “decenta si discretie” este mizerabil. In fata unui astfel de comportament mediatic, preotul Eugen Tanasescu revine cu un nou text in care sustine ca ar prefera sa fie numit un “Mircea Badea in reverenda”. Pentru celebra vedeta TV, atat de admirata de un preot promovat in spatiul public de Arhiepiscopia Tomisului, cea mai importanta dorinta la inceputul lui 2013 a fost (scria Mircea Badea): “sa fac rau unor oameni care merita”. Fara comentarii.

 

Sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-13938750-incineram-discretia-alaturi-patriarhia-romana.htm?cfnl

Lasati un raspuns