Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Din constituţia dogmatică despre Biserică Lumen gentium a Conciliului al II-lea din Vatican (Nr. 2.16)

Iată, eu voi mântui poporul meu
Părintele veşnic, în planul total liber şi tainic al înţelepciunii şi bunătăţii sale, a creat lumea întreagă, a hotărât să-i ridice pe oameni la împărtăşirea vieţii divine, iar atunci când ei au căzut, prin Adam, nu i-a părăsit, ci le-a dăruit mereu ajutoare spre mântuire, în vederea lui Cristos, Răscumpărătorul, care este chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creaţia (Col 1,15). Pe toţi cei aleşi, Tatăl i-a cunoscut din veşnicie şi i-a hotărât de mai înainte să fie asemenea chipului Fiului său, aşa încât el să fie primul născut între mulţi fraţi (Rom 8,29).
Iar pe cei care cred în Cristos a hotărât să-i adune în sfânta Biserică; ea, prefigurată încă de la începutul lumii, pregătită în chip minunat în istoria poporului lui Israel şi în vechiul legământ şi instituită în timpurile din urmă, a fost manifestată prin revărsarea Duhului Sfânt şi va fi împlinită în glorie la sfârşitul veacurilor. Atunci, după expresia sfinţilor părinţi, toţi drepţii, începând cu Adam, de la dreptul Abel până la ultimul ales, se vor aduna la Tatăl în Biserica universală.
Cei care nu au primit încă evanghelia se raportează în diferite moduri la poporul lui Dumnezeu.
În primul rând, acel popor căruia i-au fost date testamentele şi făgăduinţele, şi din care s-a născut Cristos după trup, popor ales, iubit pentru părinţii lui: căci Dumnezeu nu-şi ia înapoi darurile şi chemarea făcută.
Însă planul mântuirii îi îmbrăţişează şi pe aceia care îl recunosc pe Creator, şi printre ei, în primul rând, pe musulmani, care, declarând că ţin credinţa lui Abraham, îl adoră împreună cu noi pe Dumnezeul unic, milostiv, care îi va judeca pe oameni în ziua de apoi.
De asemenea, Dumnezeu nu este departe nici de aceia care, în umbre şi chipuri, caută un Dumnezeu necunoscut, căci el dă tuturor viaţă, suflare şi orice lucru, şi ca Mântuitor, voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască.
Într-adevăr, aceia care, necunoscând, fără vina lor, evanghelia lui Cristos şi Biserica sa, îl caută totuşi pe Dumnezeu cu inimă sinceră şi se străduiesc, sub impulsul harului, să împlinească în fapte voia lui cunoscută prin glasul conştiinţei, pot dobândi mântuirea veşnică. Providenţa divină nu refuză ajutoarele necesare pentru mântuire nici acelora care, fără vina lor, nu au ajuns încă la o cunoaştere limpede a lui Dumnezeu şi se străduiesc, cu ajutorul harului divin, să ducă o viaţă dreaptă.
Tot ceea ce este bun şi adevărat la ei este socotit de Biserică drept o pregătire la evanghelie şi un dar al aceluia care luminează pe tot omul ca să ajungă să aibă viaţa.

Lasati un raspuns