Din Îndrumare la viața evlavioasă, de sfântul Francisc de Sales, episcop
(Partea 1, cap. 3)
Evlavia trebuie practicată în diferite moduri
La facerea lumii, Dumnezeu poruncea plantelor să facă roadele lor, fiecare după felul ei: tot astfel poruncește el creștinilor, care sunt plantele vii ale Bisericii sale, să producă roadele evlaviei, fiecare după starea și chemarea lui.
Evlavia trebuie să fie practicată în diferite moduri: într-un fel de nobil, în alt fel de meseriaș, într-un fel de servitor, în alt fel de rege, într-un fel de văduvă și de tânăra necăsătorită, în alt fel de femeia măritată. Și nu numai atât, dar trebuie potrivită practicarea evlaviei cu puterile, treburile și obligațiile fiecăruia în particular.
Spune-mi, te rog, Filotee, ar fi potrivit oare ca episcopul să voiască a fi izolat ca certosinul? Și dacă oamenii căsătoriți n-ar voi să strângă mai mult decât capucinii, dacă lucrătorul ar fi toată ziua la biserică, cum e călugărul, iar călugărul ar fi mereu expus la tot felul de întâlniri pentru serviciul aproapelui ca episcopul, această evlavie n-ar fi oare ridicolă, fără regulă și de nesuferit?
Această greșeală și absurditate totuși se întâmplă foarte des. Nu, Filotee, evlavia nu strică nici un lucru când este adevărată, ci le desăvârșește pe toate, iar când se împotrivește legitimei ocupații a cuiva, ea este, fără îndoială, greșită.
Albina scoate mierea ei din flori, fără a le stânjeni, lăsându-le întregi și proaspete precum le-a găsit; dar adevărata evlavie face și mai bine, căci nu numai că nu strică nici un fel de îndeletnicire sau ocupație, ci, dimpotrivă, le împodobește și le înfrumusețează.
Căci, așa cum orice fel de pietre scumpe puse în miere devin mai strălucitoare, fiecare după culoarea ei, tot așa, oricine devine mai plăcut în ocupația lui, când o unește cu evlavia: grija casei devine liniștită, iubirea soțului și a soției mai sinceră, serviciul principelui mai credincios și tot felul de ocupații mai dulci și mai prietenoase.
Este o greșeală, ba chiar o erezie, de-a voi să scoți viața evlavioasă din cazarma soldaților, din prăvălia negustorilor, de la curtea capetelor încoronate, din căsnicia persoanelor căsătorite. Este adevărat, Filotee, că evlavia pur contemplativă, călugărească și religioasă nu poate fi exercitată în aceste profesii; dar, de asemenea, în afară de aceste trei feluri de evlavie, mai există multe altele, menite să-i desăvârșească pe aceia care trăiesc în lume.
Oriunde am fi, putem și trebuie să tindem la viața desăvârșită.
