Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Din Omiliile sfântului Ioan Crisostomul, episcop

(Omil. 2, Panegiricul sfântului Paul: PG 50, 480-484)
Am luptat lupta cea bună

Paul era în închisoare, dar se simțea ca în cer, și primea lovituri și răni cu mai multă plăcere decât cei care primesc premiul la concursuri. Iubea durerile nu mai puțin decât premiile, deoarece le considera ca niște premii; de aceea, le și numea un har divin. Dar fii atent la ce se referea când spunea aceasta. Desigur, era un premiu să se despartă de viața aceasta și să fie cu Cristos (cf. Fil 1,23), însă a rămâne în trup era o luptă continuă; totuși, din iubire față de Cristos, el amâna premiul pentru a putea lupta, și acest lucru îl considera mai necesar.
Pentru el, a fi despărțit de Cristos constituia o luptă și o durere, ba chiar mai mult decât orice luptă și decât orice durere. Însă a fi cu Cristos era cel mai mare premiu. Totuși, din iubire față de Cristos, Paul a preferat să aleagă mai degrabă lupta decât premiul.
Aici, cineva ar putea să spună că toate acestea erau plăcute pentru Paul datorită lui Cristos. Desigur, și eu admit aceasta, căci ceea ce pentru noi este motiv de tristețe, pentru el devenea cea mai mare plăcere. Dar de ce amintesc de pericole și de necazuri? De fapt, el se afla într-o întristare continuă, care îl făcea să spună: Cine este slab și eu să nu fiu slab? Cine este scandali­zat și eu să nu mă aprind? (2Cor 11,29).
Vă rog, însă, nu numai să admirați, ci și să imitați acest strălucit exemplu de virtute, căci numai astfel vom putea fi părtași la victoria sa.
Dacă cineva este surprins de faptul că am spus că oricine va avea meritele lui Paul va avea și răsplata lui să-l asculte pe el, care spune: Am luptat lupta cea bună, am ajuns la capătul alergării, mi-am păstrat credința. De acum îmi este rezervată coroana dreptății pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept; și nu numai mie, ci și tuturor acelora care au iubit arătarea lui (2Tim 4,7-8). Vezi cum ne cheamă pe toți să împărtășim aceeași glorie?
Așadar, deoarece tuturor ne este oferită aceeași coroană a gloriei, să ne străduim cu toții să devenim vrednici de acele bunuri care ne-au fost promise.
Să nu considerăm la sfântul Paul numai măreția și sublimitatea virtuților și acea dispoziție a sufletului său, puternică și decisă, pentru care a meritat să ajungă la un asemenea har, ci și faptul că are aceeași natură ca noi, prin care ne împărtășește toate bunurile sale. Astfel, chiar lucrurile cele mai grele ni se vor părea ușoare și plăcute și, ostenindu-ne în acest timp atât de scurt, vom ajunge să purtăm coroana nepieritoare și nemuritoare, prin harul și milostivirea Domnului nostru Isus Cristos, căruia i se cuvine slava și puterea, acum și întotdeauna, în vecii vecilor. Amin.

Lasati un raspuns