Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Al patrulea Papă negru?

În dimineaţa aceasta, purtătorul de cuvânt al Vaticanului, părintele Federico Lombardi, a convocat o conferinţă de presă, dorind să clarifice o serie de aspecte canonice legate de apropiata retragere a Papei Benedict al XVI-lea.

După 28 februarie, ora 20, cardinalul  – (nu-şi va pierde rangul acesta, dar nu va face parte din conclavul care urmează să-l aleagă pe viitorul Pontif) –  Joseph Aloisius Ratzinger se va muta mai întâi la Castelgandolfo -reşedinţa de vară a Papilor, situată la 25 de kilometri sud de Roma. Aici, la sfârşitul ultimei sale vacanţe, Benedict al XVI-lea le-a spus apropiaţilor: ”Totul în lume este trecător. Tot ce începe, chiar lucrurile bune şi frumoase,  ajung inevitabil la un sfârşit”. Cuvintele de atunci, din octombrie 2012, au acum o altă sonoritate… Apoi, fostul Papă se va stabili la mănăstirea Mater Ecclesiae (deocamdată, în renovare), urmând să-şi petreacă restul vieţii în studiu şi rugăciune.

Federico Lombardi  a răspuns pe larg la o întrebare pe care n-a pus-o nimeni, dar care se vede că frământă Sfântul Scaun: ce se va întâmpla în situaţia inedită cu doi Papi în viaţă?  ”Nu mi-aş face probleme. Se ştie că Papa Benedict e o persoană discretă şi nu va exista nici o interferenţă cu succesorul său. Ar fi total împotriva personalităţii sale”.

Clerul şi enoriaşii Bisericii Romano-Catolice speră ca, până de Sfintele Paşti, să vadă fumul alb şi să audă celebra formulă „Habemus Papam!”.

La fel ca la conclavul din 2005, care l-a ales pe cardinalul Ratzinger, şi acum interesul pentru numele viitorului Papă e universal. Ca şi atunci, zvonuri despre un Papă negru fac deliciul presei laice. (Media Vaticanului nu se avântă nici în judecăţi de valoare, nici nu produce liste cu favoriţi).

Un Papă negru nu e o imagine  exotică în Sfântul Scaun. E drept că nu s-a mai văzut asta de un mileniu şi jumătate. Au existat trei Papi din Africa: Victor I (189-199), Miltiade (311-314) şi Gelasius (492-496). În 2005, favorit a fost Monseniorul Francis Arinze (71 de ani), cardinal nigerian. Rămâne şi acum în topul presei, însă i se adaugă mai tânărul Monsenior Peter Kodwo Appiah Turkson (65 de ani), ganez de origine.

Numai că membrii conclavului nu aleg Suveranii Pontifi după culoare. Nu după nume, nu după naţionalitate. Ei îşi îndeplinesc această sfântă misiune, pornind de la necesităţile Bisericii, nu doar de la cele de ordin sacerdotal, ci şi cele de ordin politic (Vaticanul e un stat, care se administrează după toate regulile). Dar despre toate acestea vom mai avea vreme să vorbim.

Mărturisesc că eu mi-aş dori ca succesorul lui Benedict al XVI-lea să fie Monseniorul Gianfranco Ravasi. Are 71 de ani, conduce Consiliul Pontifical pentru Cultură, şi îl ştiu de pe când coordona o serie de programe de arheologie sacră în Orientul Mijlociu. Nu numai anvergura teologică, dar şi viziunea realistă asupra post-modernităţii, ecumenismul inteligent îl recomandă ca pe un luminat prinţ al Bisericii. Despre el se spune că „are mintea lui Ratzinger si inima lui Roncalli”. (Angelo Giuseppe Roncali, Papa Ioan al XXIII-lea, 1958-1963, a fost una dintre cele mai tulburătoare personalităţi ale Catolicismului, care a dat compasiunii conotaţiile care îl vesteau pe Ioan Paul al II-lea).

Monseniorul Ravasi a vizitat România în toamna lui 2011. Atunci a făcut câteva observaţii care merită reflecţie: : “(…) În criză, în societatea contemporană, se află şi familia. Biserica e în criză, sunt în criză partidele, sunt în criză asociaţiile, deci statul împreună devine mai dificil. Unde se găseşte comunitatea cea mai extinsă? Sigur, se găseşte în marile celebrări, cum ar fi beatificarea lui Ioan Paul al II-lea (…) Dar trebuie să spunem că poporul se reuneşte pe străzile virtuale, în internet, pe aceste trasee ciudate, reci, dar aici măcar se întâlnesc, se ciocnesc, îşi vorbesc. De două luni am şi eu un cont de twitter, pe care am scris, în fiecare zi, o frază din Biblie. Am pornit de la 200 de persoane. Acum sunt 2.000. În urmă cu două zile am fost îndreptat catre o publicaţie laică, unde mi-am inclus blogul. În 24 de ore, reacţionaseră la declaraţia mea mai mult de 600 de oameni, 600 de mesaje. De aceea, cred că nevoia de comuniune nu s-a stins (…). Pascal spunea că doi îndrăgostiţi, când au epuizat toate cuvintele de dragoste, se privesc în ochi şi tac. Iar acel limbaj e mult mai elocvent decât cuvintele. Credinţa e contemplare, nu doar dialog. Cred că omul este făcut pentru a privi chipurile (…)”.

În urmă cu câteva ore, cardinalul Ravasi postase pe twitter începutul unui imn: „Sub tuum praesidium confugimus, sancta Dei Genetrix” (Sub acoperământul tău aflăm adăpost, sfântă Născătoare de Dumnezeu)…

 

Sursa: http://www.gandul.info/puterea-gandului/al-patrulea-papa-negru-10557485

Lasati un raspuns