Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Să arătăm unii față de alții bunătatea Domnului

Din Predicile sfântului Grigore din Nazianz, episcop

(Pred. 14, Despre iubirea față de săraci, 23-25: PG 35, 887-890)

Recunoaște originea existenței tale, a respirației, a inteligenței, a înțelepciunii și, ceea ce contează mai mult, a cunoașterii lui Dumnezeu, a speranței împărăției cerurilor, a contemplării gloriei, acum, desigur, ca într-o oglindă și în mod confuz (cf. 1Cor 13,12), dar la timpul său în mod mai deplin și mai curat. De asemenea, recunoaște de unde vine faptul că ești fiu al lui Dumnezeu, împreună-moștenitor cu Cristos, și, pentru a folosi o imagine îndrăzneață, ai devenit însuși Dumnezeu: de unde și prin opera cui îți vin toate aceste lucruri?

Sau, dacă e să vorbim despre realitățile mici care se află sub ochii noștri, de unde provine darul și binefacerea că poți contempla frumusețea cerului, cursul soarelui, orbita lunii, mulțimea aștrilor, armonia și ordinea care răsună în toate aceste lucruri, ca într-o liră?

Cine ți-a dat ploile, agricultura, alimentele, artele, casele, legile, societatea, o viață blândă și, la nivel uman, prietenia și familiaritatea cu aceia cu care te unește o adevărată rudenie?

Cum se face că unele animale sunt domesticite și îți sunt supuse, iar altele îți sunt date ca hrană?

Cine te-a constituit stăpân și rege al tuturor lucrurilor care sunt pe pământ?

Cine a dat omului, ca să nu vorbim despre fiecare lucru în parte, tot ceea ce îl face să stea mai presus de celelalte ființe vii?

Oare nu Dumnezeu, care acum solicită, mai presus de toate lucrurile și în locul tuturor lucrurilor, bunătatea ta? Nu ar trebui oare să ne fie rușine, nouă, care am primit sau sperăm să primim de la el atâtea binefaceri, să nu plătim măcar cu bunătatea noastră? Și dacă el, care este Dumnezeu și Domn, nu se rușinează să se numească Tatăl nostru, oare noi îi vom renega pe frații noștri?

Fraților și prietenii mei, să nu permitem să administrăm în mod rău ceea ce, prin dar divin, ni s-a dăruit pentru ca să nu trebuiască să auzim acele cuvinte ale lui Petru: Rușinați-vă, voi, care țineți lucrurile altuia, imitați mai curând dreptatea lui Dumnezeu și nimeni nu va mai fi sărac.

Să nu ne trudim să adunăm și să păstrăm bogății, în timp ce alții suferă de foame, pentru a nu merita reproșurile dure și tăioase făcute deja altădată de profetul Amos, atunci când a spus: Voi spuneți: Când va trece luna nouă, ca să vindem grâul, și sâmbăta, ca să deschidem grânarele? (cf. Am 8,5).

Să imităm acea supremă și primordială lege a lui Dumnezeu, care face să cadă ploaia peste cei drepți și peste cei păcătoși și face să răsară soarele în mod egal pentru toți; care oferă tuturor animalelor pământului câmpia, izvoarele, fluviile, pădurile; dăruiește aer păsărilor și apă viețuitoarelor acvatice; dă tuturor cu multă dărnicie bunurile vieții, fără restricții, fără condiții, fără delimitări; tuturor le dă cu îmbelșugare mijloacele de subzistență, fără vreo lege care să-i circumscrie, fără granițe care să-i despartă; a dat toate în comun cu mărinimie și îmbelșugare, și fără nici o lipsă. Astfel, împodobește demnitatea naturii cu darurile sale și arată bogățiile bunătății sale.

Lasati un raspuns