Din Tratatul despre Rugăciunea domnească al sfântului Ciprian, episcop martir

(Cap. 1-3: CSEL 3, 267-268)

Fraților preaiubiți, preceptele evanghelice nu sunt altceva decât învățături divine, fundamente care edifică speranța, piloni care întăresc credința, alimente care hrănesc inima, timone care conduc pe cale, ajutoare pentru a obține mântuirea; ele instruiesc mințile docile ale credincioșilor aici, pe pământ, și îi conduc la împărățiile cerești.

Dumnezeu a voit ca multe lucruri să fie spuse și ascultate prin profeți, slujitorii săi; dar cu mult mai sublime sunt realitățile pe care le comunică prin Fiul său. Sunt cu mult mai mari lucrurile pe care Cuvântul lui Dumnezeu, care a fost prezent în profeți, le proclamă acum cu propria voce, adică fără a mai porunci să i se pregătească drumul pe care vine, ci venind el însuși, deschizându-ne și arătându-ne drumul care trebuie urmat. Astfel, în timp ce înainte rătăceam, nesocotiți și orbi, în întunericul morții, acum, luminați de lumina harului, putem să mergem pe calea vieții, călăuziți și conduși de Domnul.

El, printre sfaturile sale mântuitoare și preceptele divine, cu care a venit în ajutorul poporului său pentru mântuire, a dat și norma rugăciunii, ne-a sugerat și ne-a învățat ce anume trebuie să cerem. Cel care a dat viața ne-a învățat și să ne rugăm, cu aceeași bunătate cu care a binevoit să ne dea și să ne ofere toate celelalte, și aceasta pentru ca noi, vorbind Tatălui cu implorarea și rugăciunea pe care ne-a învățat-o Fiul, să fim ascultați mai ușor.

El a prezis deja că va veni ceasul în care adevărații adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh și adevăr și a împlinit promisiunea, pentru ca noi, primind duhul și adevărul prin sfințirea pe care ne-a dat-o, să-l adorăm cu adevărat și în mod spiritual în harul darului său.

De fapt, care rugăciune poate să fie mai spirituală decât aceea care ne-a fost dată de Cristos, de către care ne-a fost trimis și Duhul Sfânt? Care rugăciune făcută Tatălui poate să fie mai adevărată decât aceea care a fost rostită de gura Fiului, care este adevărul? A ne ruga altfel decât ne-a învățat el nu ar fi numai ignoranță, ci și păcat, deoarece el însuși a afirmat: Voi nesocotiți porunca lui Dumnezeu ca să stabiliți tradiția voastră (cf. Mc 7,9).

Așadar, fraților preaiubiți, să ne rugăm așa cum ne-a învățat Dumnezeu, învățătorul nostru. Este un mod prietenesc și familiar a ne ruga lui Dumnezeu cu cuvintele sale, a înălța la urechile sale rugăciunea lui Cristos.

Să recunoască Tatăl cuvintele Fiului său atunci când ne rugăm; el care locuiește înlăuntrul inimii noastre, să fie și glasul nostru. Deoarece este avocatul nostru la Tatăl, să folosim cuvintele avocatului nostru atunci când, ca niște păcătoși, îl implorăm pentru păcatele noastre. Dacă el a spus că orice vom cere de la Tatăl în numele său ni se va da (cf. In 16,23), vom obține mai sigur tot ceea ce cerem în numele lui Cristos, dacă vom cere cu rugăciunea sa.