Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Să imităm exemplul pe care ni l-a dat Domnul, păstorul cel bun

Din Omiliile sfântului Asterius de Amasea, episcop

(Omil. 13: PG 40, 355-358.362)

Deoarece modelul după chipul căruia ați fost făcuți este Dumnezeu, străduiți-vă să imitați exemplul său. Voi sunteți creștini și prin însuși numele vostru mărturisiți demnitatea voastră umană, de aceea, fiți imitatorii iubirii lui Cristos care s-a făcut om.

Gândiți-vă la bogățiile bunătății sale. Când trebuia să vină între oameni, prin întrupare, el l-a trimis înainte pe Ioan, vestitorul și maestrul pocăinței, și, înainte de Ioan, pe toți profeții, ca să-i învețe pe oameni să se căiască, să se întoarcă pe calea cea bună și să se convertească la o viață mai bună.

Puțin după aceea, atunci când a venit el însuși, a proclamat personal și cu gura sa: Veniți la mine, toți cei osteniți și împovărați, și eu vă voi da odihnă (Mt 11,28). Cum i-a primit pe cei care i-au ascultat cuvântul? Le-a dat imediat iertarea păcatelor și i-a eliberat de ceea ce îi chinuia: Cuvântul i-a sfințit, Duhul i-a întărit, omul vechi a fost înmormântat în apă și a fost născut omul nou, care a înflorit în har.

După aceea, ce a urmat? Cel care fusese dușman a devenit prieten, cel străin a devenit fiu, cel păcătos a devenit sfânt și evlavios.

Să imităm exemplul pe care ni l-a dat Domnul, păstorul cel bun. Să contemplăm Evangheliile și, admirând modelul de grijă și de bunătate oglindit în ele, să căutăm să-l asimilăm bine.

În parabole și în asemănări văd un păstor care are o sută de oi. Îndepărtându-se una dintre ele și umblând rătăcită, el nu rămâne cu cele care pasc în ordine, ci, pornind în căutarea celeilalte, trece peste văi și păduri, urcă munți mari și prăpăstioși și, umblând prin locuri pustii, cu mare trudă, caută și iar caută până când găsește oaia rătăcită.

După ce a găsit-o, nu o bate, nici nu o constrânge să ajungă la turmă, ci, luând-o pe umeri și tratând-o cu gingășie, o duce înapoi la turmă, bucurându-se mai mult pentru oaia găsită decât pentru mulțimea celorlalte. Să luăm în considerare realitatea învăluită și ascunsă a parabolei. Acea oaie nu este deloc o oaie, nici acel păstor nu este un păstor, ci semnifică altceva.

Sunt figuri care conțin mari realități sacre. De fapt, ne avertizează că nu este corect a-i considera pe oameni ca niște condamnați și fără speranță și că nu trebuie să-i neglijăm pe cei care se află în pericole, nici nu trebuie să fim leneși în a le veni în ajutor, dar că este datoria noastră să-i conducem pe calea cea dreaptă pe aceia care s-au îndepărtat și care s-au rătăcit. Trebuie să ne bucurăm de întoarcerea lor și să-i reprimim în mulțimea celor care trăiesc bine și în evlavie.

Lasati un raspuns