Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Israelul învață prin asemănări să se teamă de Domnul și să rămână statornic în slujirea lui

Din tratatul Împotriva ereziilor al sfântului Irineu, episcop

(Cartea 4, 14, 2-3; 15, 1: SCh 100, 542.548)

Dumnezeu l-a creat pe om încă de la început cu scopul de a-l umple cu darurile sale; i-a ales pe patriarhi pentru a le dărui mântuirea; și-a pregătit din timp un popor pentru a-i învăța pe cei care îl ignorau să-l slujească pe Dumnezeu; a prestabilit slujirea profeților pentru a-i educa pe oameni să poarte în sine Duhul și să se bucure de comuniunea cu Dumnezeu. El, care nu are nevoie de nimeni, a acordat comuniunea cu sine celor care aveau nevoie de el. Pentru cei care îi erau plăcuți, a desenat edificiul mântuirii, așa cum ar face un arhitect. A fost el însuși călăuză pentru cei care nu cunoșteau drumul în Egipt. Celor care rătăceau prin pustiu le-a dat o lege adaptată. A acordat celor care au intrat în țara promisă o moștenire potrivită. În sfârșit, în favoarea celor care se întorc la Tatăl, a tăiat vițelul cel îngrășat și le-a dăruit haina cea mai frumoasă. Astfel, în diferite moduri, el a dispus neamul omenesc în vederea marii „simfonii” a mântuirii.

În Apocalips, sfântul Ioan spune: Glasul lui era ca un vuiet de ape multe (Ap 1,15). Cu adevărat, sunt multe apele Duhului lui Dumnezeu, pentru că Tatăl este bogat în resurse infinite. Trecând prin aceste ape, Cuvântul a oferit cu dărnicie asistența sa celor care îi erau supuși, stabilind pentru fiecare creatură o lege adaptată și potrivită. Astfel, a dat poporului legile pentru construirea cortului, pentru edificarea templului, pentru alegerea leviților, ca și pentru jertfe, ofrande și purificări și toate celelalte pentru slujirea cultului.

Pentru a spune adevărul, el nu avea deloc nevoie de toate acestea. Dintotdeauna el a fost plin de tot binele, având în sine orice mireasmă și parfum plăcut, chiar înainte de a veni Moise. Însă voia să educe poporul care era tentat continuu să se întoarcă la idoli. Voia să-l dispună, cu multe intervenții și ajutoare, să persevereze în slujirea lui Dumnezeu, chemându-l prin lucrurile secundare la cele primare, prin figuri la adevăr, prin lucrurile vremelnice la cele veșnice, prin cele trupești la cele spirituale și prin cele pământești la cele cerești, așa cum i-a fost spus lui Moise: Privește și respectă modelul care ți s-a arătat pe munte (Ex 25,40).

Într-adevăr, în cele patruzeci de zile, el a învățat să rețină cuvintele lui Dumnezeu, stilul său caracteristic, imaginile spirituale și prefigurările lucrurilor viitoare, așa cum spune și Paul: Ei beau din piatra spirituală care îi urma, iar piatra era Cristos (1Cor 10,4). Și din nou, făcând aluzie la lucrurile care erau stabilite în lege, el adaugă: Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să fie un exemplu și au fost scrise ca învățătură pentru noi, cei la care a ajuns sfârșitul veacurilor (1Cor 10,11).

Așadar, prin intermediul figurilor, Israelul învăța să se teamă de Dumnezeu și să persevereze în slujirea sa. De aceea, legea era pentru ei, în același timp, o regulă de viață și o profeție a lucrurilor viitoare.

Lasati un raspuns