Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Legământul Domnului

Din tratatul Împotriva ereziilor al sfântului Irineu, episcop

(Cartea 4, 16, 2-5: SCh 100, 564-572)

În Deuteronom, Moise spune poporului: Domnul, Dumnezeul tău, a încheiat cu tine un legământ pe muntele Horeb. Nu cu părinții voștri a încheiat Dom­nul legământul acesta, ci cu voi (Dt 5,2-3).

Așadar, pentru ce nu a încheiat legământ cu părinții? Tocmai pentru că legea nu este dată pentru cel drept (1Tim 1,9). Părinții erau drepți, ei, care aveau înscrise în inimile lor și în sufletele lor virtuțile decalogului, deoarece îl iubeau pe Dumnezeu care i-a creat și se abțineau de la orice nedreptate împotriva aproapelui; de aceea, nu a fost necesar să-i avertizeze cu legi de îndreptare, din moment ce purtau în ei înșiși dreptatea legii.

Dar când această dreptate și iubire față de Dumnezeu au căzut în uitare, ba chiar s-au stins total în Egipt, în marea sa milostivire față de oameni, Dumnezeu s-a manifestat pe sine făcând să se audă glasul său.

Cu puterea sa el a scos poporul din Egipt, pentru ca omul să redevină ucenic și urmaș al lui Dumnezeu. I-a pedepsit pe cei neascultători ca să nu-l disprețuiască pe cel care i-a creat.

Apoi, a săturat poporul cu mană, ca să primească o hrană spirituală așa cum a spus Moise în Deuteronom: Te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoșteai și nici părinții tăi n-o cunoscuseră, ca să te învețe că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura Domnului trăiește omul (Dt 8,3).

A poruncit iubirea față de Dumnezeu și a sugerat dreptatea care se datorează aproapelui, pentru ca omul să nu fie nedrept și nevrednic de Dumnezeu. Astfel, prin decalog, el îl predispunea pe om la prietenia sa și la înțelegerea cu aproapele. Toate acestea îi foloseau omului, fără ca Dumnezeu să aibă nevoie de ceva din partea omului.

Aceste lucruri îl făceau bogat pe om, deoarece îi dădeau ceea ce îi lipsea, adică prietenia lui Dumnezeu, însă nu-i aduceau nimic lui Dumnezeu, deoarece Dom­nul nu avea nevoie de iubirea omului.

Omul, în schimb, era lipsit de gloria lui Dumnezeu, pe care nu o putea dobândi în nici un mod decât prin acea ascultare care i se cuvine lui. Pentru aceasta, Moise spune poporului: Alege viața, ca să trăiești tu și seminția ta, iubindu-l pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând de glasul lui și lipindu-te de el: căci de aceasta atârnă viața ta și lungimea zilelor tale (Dt 30,19-20).

Cu scopul de a-l pregăti pe om pentru această viață, Domnul a rostit el însuși cuvintele decalogului pentru toți, fără deosebire. De aceea, cuvintele sale au rămas lângă noi, după ce au fost dezvoltate și îmbogățite, și nu abolite, prin venirea sa în trup.

Cât privește preceptele limitate la vechea stare de sclavie, ele au fost stabilite, aparte, poporului de către Domnul prin Moise, în mod adaptat instruirii și formării lor. Însuși Moise spune acest lucru: Atunci Domnul mi-a poruncit să vă învăț legile și normele (cf. Dt 4,5).

Pentru aceasta, ceea ce le-a fost dat lor pentru acel timp de sclavie și în figură, a fost abolit prin noul legământ de libertate. În schimb, acele precepte care sunt incluse în natură și se potrivesc oamenilor liberi sunt comune pentru toți și au fost dezvoltate cu darul larg și generos al cunoașterii lui Dumnezeu Tatăl, cu prerogativa adoptării ca fii, cu acordarea iubirii per­fecte și a urmării fidele a Cuvântului său.

Lasati un raspuns