Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Un dumnezeu în carne şi oase

Bărbatul acela era dumnezeul ei în carne şi oase. Unicul dumnezeu la care se închina. Primea tot ce venea de la el , cu supunere şi recunoştinţă. În fiecare dimineaţă îi punea pe buze rugăciunea unui sărut şi îi înălţa un zâmbet din adâncul inimii. Uneori, pe parcursul zilei, femeia jertfea lacrimi de sânge pe altarul pernelor moi care păstrau încă chipul celui preaslăvit în clipele lungi de încordare şi de aşteptare a unui semn care trebuia să apară ,,cât numeri până la zece,,. Cu siguranţă merit pedeapsa. Dumnezeul meu e drept. Sigur am greşit cândva printr-un gând, un cuvânt, o privire nepotrivită sau o atitudine greşită.

Alteori dumnezeul ei se întorcea târziu ,după miezul nopţii, mirosind a tutun şi a wiskhy. Cu siguranţă are el un motiv sa bea, un motiv mult prea profund să mi-l poată descrie în cuvinte. O va face la momentul potrivit. Trebuie să-mi păstrez credinţa în El. Ce dăruieşti aia primeşti, ori eu dăruiesc iubire, credinţă şi toată înţelegerea care poate încăpea într-o inimă de femeie. Periodic, feţele albe de pernă se murdăreau; ea le împrospăta, le călca şi le parfuma. Niciodată nu le schimba. Erau primite în dar la nunta lor. Un dar sacru. Într-o noapte, dumnezeul ei nu a mai venit . S-a plictisit şi a găsit alte perne moi …în carne şi oase.

 

Sursa: http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blog/show?id=1971741%3ABlogPost%3A1795534&xgs=1&xg_source=msg_share_post

Lasati un raspuns