Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Jertfa spirituală

Din tratatul Despre rugăciune al lui Tertulian, preot

(Cap. 28-29: CCL 1, 273-274)

Rugăciunea este o jertfă spirituală, care a șters vechile jertfe. Ce-mi trebuie mie mulțimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor și de grăsimea vițeilor; nu-mi place sângele taurilor, oilor și țapilor (Is 1,11). Cine vă cere astfel de lucruri? (cf. Is 1,12).

Ceea ce Domnul cere, învață Evanghelia: Vine ceasul – și chiar acum este – când adevărații adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh și adevăr, căci și Tatăl astfel de adoratori își caută. Dumnezeu este duh și cei care îl adoră, în duh și adevăr trebuie să-l adore (In 4,23-24).

Noi suntem adevărații adoratori și adevărații preoți care, rugându-ne în duh, în duh oferim jertfa rugăciunii, jertfă potrivită și plăcută lui Dumnezeu, jertfă pe care el a cerut-o și și-a pregătit-o.

Această victimă, dedicată cu toată inima, hrănită de credință, păstrată de adevăr, integră prin nevinovăție, curată prin castitate, încoronată de dragoste, trebuie să o însoțim cu psalmi și imnuri la altarul lui Dumnezeu cu podoaba faptelor bune, și ea ne va obține toate de la Dumnezeu.

Ce anume va refuza Dumnezeu rugăciunii care provine din duh și din adevăr, el, care așa a voit-o? Câte dovezi ale eficacității sale citim, auzim și credem!

Vechea rugăciune elibera de foc, de fiare și de foame, deși nu primise forma de la Cristos.

Cu cât este mai larg câmpul de acțiune al rugăciunii creștine! Rugăciunea creștină poate că nu va chema îngerul răcoritor în mijlocul focului, nu va închide fălcile leilor, nu-i va duce celui înfometat prânzul țăranului, nu va da darul imunității față de durere, însă, cu siguranță îi dă celui care suferă virtutea suportării ferme și răbdătoare, întărește capacitățile sufletului cu credința în răsplată, arată marea valoare a durerii acceptate în numele lui Dumnezeu.

Se aude povestindu-se că, în vechime, rugăciunea aplica lovituri, punea pe fugă armatele dușmane, împiedica pentru dușmani binefacerea ploii. Acum însă se știe că rugăciunea îndepărtează orice mânie a dreptății divine, este plină de grijă față de dușmani, imploră pentru persecutori. A putut să smulgă cerului apele și să mijlocească și focul? Numai rugăciunea îl învinge pe Dumnezeu. Însă Cristos nu a voit să fie cauză a răului și i-a conferit orice putere de bine.

De aceea, unica sa misiune este de a chema înapoi sufletele celor răposați de pe drumul morții, a-i sprijini pe cei slabi, a-i îngriji pe cei bolnavi, a-i elibera pe cei posedați de diavol, a deschide porțile închisorii, a desface lanțurile celor nevinovați. Ea spală păcatele, respinge ispitele, stinge persecuțiile, îi întărește pe cei fricoși, îi încurajează pe cei generoși, îi conduce pe pelerini, potolește furtunile, îi oprește pe răufăcători, îi susține pe cei săraci, înmoaie inimile celor bogați, îi ridică pe cei căzuți, îi sprijină pe cei slabi, îi susține pe cei puternici.

Se roagă toți îngerii, se roagă orice creatură. Animalele domestice și cele sălbatice se roagă și își pleacă genunchii și, ieșind din staule sau din culcușuri, privesc cerul nu cu fălcile închise, ci făcând să vibreze aerul de strigăt în modul în care le este propriu. Și păsările, atunci când se trezesc, se ridică spre cer și, în locul mâinilor, își deschid aripile în formă de cruce și ciripesc ceva care poate să pară o rugăciune.

Dar există un fapt care demonstrează mai mult decât orice datoria rugăciunii. Iată, acesta este: însuși Domnul s-a rugat. Lui să-i fie cinste și putere în vecii vecilor.

Lasati un raspuns