Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Viaţa extraterestră ne-ar putea aştepta în Europa lui Jupiter

În urmă cu câteva săptămâni, o echipă de cercetători americani anunța că a identificat microbi care trăiau într-un lac din Antarctica, îngropați sub 800 de metri de gheață. John Priscu, specialist în ecologie microbiană la Universitatea de Stat „Montana” din Bozeman, SUA, și totodată conducătorul echipei care a făcut descoperirea, a explicat pentru Yahoo! News ce forme de viață au găsit cercetătorii în Lacul Whillans și ce implicații științifice are descoperirea.

Prin studierea microbilor subglaciari, care trăiesc într-un mediu foarte ostil, oamenii de știință speră să afle mai multe informații despre locurile din sistemul nostru solar unde ar putea exista viață extraterestră.

În apa și sedimentele colectate din lac au fost identificate două tipuri de organisme, a explicat Priscu. Un prim grup de organisme (chemoautotrofe) folosește dioxidul de carbon ca sursa de carbon și își obține energia din minerale extrase din roci. „Cred că fierul și sulful joacă un rol important în a le furniza energie chemotrofelor, și că există suficient azot și fosfor pentru a alimenta biochimia celulară”, spune el.

Celălalt grup de organisme (heterotrofe) se hrănește cu ajutorul carbonului organic produs de chemoautotrofe, folosindu-l atât ca sursă de carbon, cât și ca sursă de energie.

Viața în beznă și frig

Microbii din Lacul Whillans trăiesc într-un mediu foarte ostil vieții: în beznă (lumina nu poate pătrunde), la 800 de metri sub gheață, într-un lac rece cu o temperatură de aproximativ – 0,5 grade Celsius.

Priscu a explicat că ei reușesc să supraviețuiască deoarece sunt organisme foarte rezistente: „Microbii există pe Pământ de peste 3,5 miliarde de ani și au supraviețuit oricărui tip de catastrofă prin care a trecut planeta noastră. Se prea poate ca un meteorit să fi omorât dinozaurii, dar în cazul microbilor probabil doar le-a mărit productivitatea”.

Toate celulele identificate până acum în lacul subglaciar Whillans aparțineau unui grup de organisme foarte simple, dar foarte diversificate în ceea ce privește strategiile de supraviețuire.

Sateliții înghețați seamănă cu lacul subglaciar

Microbii descoperiți sub sute de metri de gheață sunt interesanți pentru lumea științifică tocmai deoarece reușesc să trăiască în medii extreme. În prezent, unii oameni de știință își pun întrebarea unde anume în sistemul solar, în afară de planeta noastră, ar mai putea exista viață.

„Dacă ar exista viață în alt loc din sistemul nostru solar, atunci cel mai probabil ea ar exista în lumile înghețate din regiunile sistemului solar mai îndepărtate de Soare, care adăpostesc oceane sub gheață. Aceste lumi, precum Europa și Enceladus (sateliți – n.r.), seamănă foarte mult cu Lacul Whillans, în sensul că ele au un fund solid și un capac înghețat, sunt complet întunecate (nu există lumină) și sunt reci”, arată Priscu.

„Odată ce vom fi procesat toate informațiile, ar trebui să putem descrie cum anume funcționează lacurile subglaciare de pe Pământ, ceea ce ne va permite să formulăm ipoteze testabile despre cum anume ar putea evolua viața în lumile înghețate extraterestre”, completează el.

Europa este unul dintre sateliții planetei Jupiter. Potrivit NASA, se crede că Europa are, precum Pământul, un miez de fier, o manta (înveliș) din roci și un ocean de apă sărată la suprafață. Spre deosebire de Terra, oceanul acoperă toată suprafața satelitului și, deoarece se află la distanță mare de Soare (în medie, la 780 de milioane de kilometri), oceanul este înghețat la suprafață. Dar sub această crustă de gheață se pare că există apă lichidă. Este posibil ca în acest mediu să poată trăi organisme simple.

Enceladus este unul dintre sateliții planetei Saturn. La suprafața sa au fost observate fisuri și deformări ale scoarței, ceea ce ar indica faptul că sub scoarță ar putea exista apă lichidă.

Rețeaua de lacuri din Antarctica

Lacul Whillans este unul dintre cele peste 300 de lacuri subglaciare descoperite până în prezent în Antarctica, prinse între pământ și gheață. Lacul are o suprafață de aproximativ 60 de kilometri pătrați și, din datele strânse până acum, are o adâncime de doar câțiva metri. Lacul se află în Antarctica de Vest, la marginea Platoului de gheață Ross.

Whillans nu este singurul lac subglaciar studiat în prezent. O echipă de cercetători ruși a deschis în gheață o gaură adâncă de aproape patru kilometri, ajungând la Lacul Vostok, cel mai mare și mai adânc lac din Antarctica, iar cercetătorii britanici încearcă să ajungă la Lacul Ellsworth.

Însă Lacul Whillans este complet diferit de acestea, spune Priscu, deoarece apa sa se înnoiește într-un interval de timp destul de scurt (3 – 10 ani). Însă, Vostok și Ellsworth nu sunt dominate de râuri și înnoiesc apa în 1.000 – 10.000 de ani, mai arată el.

Deocamdată, oamenii de știință nu știu dacă printre microbii descoperiți se află și forme de viață necunoscute până în prezent. „Va dura câteva luni” până când cercetătorii vor finaliza analiza ADN a microbilor, spune Priscu.

Lacul Whillans este cercetat în cadrul proiectului WISSARD, finanțat de Fundația Națională pentru Știință din SUA.

 

Sursa: http://ro.stiri.yahoo.com/via%C5%A3a-extraterestr%C4%83-ne-ar-putea-a%C5%9Ftepta-%C3%AEn-europa-144500253.html

Lasati un raspuns