Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Maestrul şi Duhovnicul

L-am văzut pe Duhul coborându-Se asupra ta şi socotesc că ştie El de ce se coboară la tine!…” 

Ce frumoase erau acele seri bucureştene acasă la Părintele şi ce atmosferă minunată era pe la Dalles sau la „Sfântul Silvestru”, împreună cu Părintele Galeriu şi Părintele Stăniloae! Şi ce frumos ne vorbea Sorin Dumitrescu despre Părintele!… Serile acelea minunate care ulterior s-au numit filocalice, la care tindem nostalgici toţi cei din generaţia de atunci, ai anilor minunaţi de după 1989 când se redeştepta spiritul Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi Români, al Ligii Tinerilor Creştini Ortodocşi Români şi al Frăţiei Ortodoxe Române, marşându-se pe redescoperirea spiritului Rugului Aprins. De atunci ASCOR-ul şi LTCOR-ul au continuat să întreţină acest duh sub forma ciclului de întâlniri cu duhovnici şi intelectuali creştini ortodocşi de profundă simţire.

 

O seară dedicată Părintelui

În cadrul „Serilor Filocalice” la Liga Tinerilor Creştini Ortodocşi din România, filiala din Ploieşti, în data de 31 ianuarie a.c. a avut loc întâlnirea cu PC Pr. Conf. Dr. Leon Arion. Seară de taină spirituală, duhovnicească, dar şi profund culturală, la Muzeul Judeţean de Istorie Prahova, într-o joi, „între două posturi”, cum ar zice românul în chip hazos. Părintele Profesor l-a avut pe Părintele Academician ca membru în comisia de doctorat şi ca profesor în timpul anilor de studenţie. Ce mare bine-cuvântare!…

Din evocările făcute de aproape toţi cei care l-au cunoscut pe Părintele Stăniloae ni se profilează imaginea unui om extrem de generos, primitor de tineri teologi în preajma sa pentru a-i călăuzi întru cele ale uceniciei spirituale, fără a ţine prea mult cont de distanţa de formaţie academică dintre ei şi Maestru (în limbaj formal ortodox, vorba Părintelui André Scrima, Maestrul ar trebui conjugat sub forma termenului Duhovnic — adică purtător de Duh Sfânt, receptacol al Duhului şi transmiţător al Duhului, dar nu pentru că Duhovnicul ar alege Duhul, ci pentru că Duhovnicul este ales de către Duhul pentru ca Duhul să se transmită şi altora prin Duhovnic!) Iar pentru că duhovnicia poate fi asociată capacităţii de a transmite luminozitate sfântă, iată exact ceea ce transmitea chipul blândului duhovnic ortodox Dumitru Stăniloae: lumină, seninătate, deschidere, bunătate, o continuă mirare în faţa Duhului. În ciuda altitudinii sale spirituale şi academice, Părintele Stăniloae se purta asemenea Duhovnicului care-şi consultă ucenicul într-o problemă, iar acesta mirat se întreabă la rândul său de ce-i cere lui sfat chiar Duhovnicul, primind următorul răspuns: „Te întreb pentru că L-am văzut pe Duhul coborându-Se asupra ta şi socotesc că ştie El de ce se coboară la tine!…”

 

„Cine spune tot ce ştie, acela ştie puţin!”

Umorul şi rafinamentul nu sunt incompatibile teologiei răsăritene, iar asta o dovedeşte şi ciclul de istorioare conţinute de Pateric. Părintele Profesor avea şi un umor deosebit, neadmiţând niciodată băşcălia, ironia bădărănească, ci numai artificiul umoristic logic. Părintele Leon mărturisea cum, aflat în faţa comisiei de acordare a titlului de Doctor în Teologie, pus la încercare de unul dintre membrii comisiei, a fost salvat de intervenţia Părintelui Stăniloae, care cu o jovialitate năucitoare i-a sugerat colegului de comisie doctorală că rostul şi rolul unor astfel de comisii nu este neapărat de a batjocori candidaţii la titlul doctoral. Altă dată, „supărat” de un student teolog care, de fapt, dorea să prezinte celorlalţi ce multe lucruri ştie el, i-a replicat blând, dar categoric, parafrazându-l pe Părintele Paisie: „Cine spune tot ce ştie acela ştie puţin şi… prost!” Evident că auzind cuvintele acestea respectivul a amuţit brusc înţelegând printr-o străfulgerare duhovnicească spiritul autentic al rugăciunii isihaste: tăcerea poate fi şi de aur câteodată. Ca în acel admirabil „Ştiu că nu ştiu, dar ştiu şi că mă gândesc la ce nu ştiu, pentru ca să ştiu şi mai bine ce ştiu!… Şi atunci învăţ tăcerea!…” al lui San Juan dela Cruz.

 

Dor de Duhovnici

Smerenia şi modestia duhovnicului erau dublate, în cazul Părintelui Stăniloae, de rigoarea expunerii academice, dar şi de înţelegerea pentru cei din jur, Părintele ştiind şi să polemizeze amplu pe idei, termeni şi concepte pretenţioase cu filosofi de marcă precum Lucian Blaga, fiind uneori neiertător cu alunecările cu tendinţe eretizante, dar şi să se coboare într-o kenoză personală, să adapteze limbajul la nivelul de înţelegere al auditoriului, căci Stăniloae din Teologia dogmatică, Poziția d-lui Lucian Blaga față de creștinism și Ortodoxie, Iisus Hristos sau restaurarea omului, Viața și învățătura Sf. Grigorie Palama, nu mai este acelaşi Stăniloae din Reflexii despre spiritualitatea poporului român, de pildă.

Modul exemplar în care Duhovnicul ştie să transmită Duhul care Se transmite prin Duhovnic: acesta era Duhovnicul Stăniloae. Iar Profesorul Stăniloae era imboldul atrăgător al ucenicului teolog pe calea rigorii şi profunzimii tainei Teologiei, ce niciodată nu a fost străină nici de duhul Filozofiei, al Artelor, al Muzicii şi al Ştiinţei. Ce dor ne este de astfel de Maeştri (pardon, Duhovnici)!…

Lasati un raspuns