“În Italia, nu prea simţi că e sărbătoare, de Paşti”
Luminiţa Ciobanu, 39 de ani, din Roma, catolică din judeţul Bacău, ne-a povestit cum a petrecut Paştile în familie.
“Din păcate, de Înviere nu am reuşit să mergem la biserică. Eram obosiţi de la servici şi am terminat pregătirile pentru masa de Paşti. Duminică şi luni, în schimb, am fost la slujbă la sanctuarul “Divino Amore”, de lângă Roma, împreună cu cei trei copiii ai noştri. A fost deosebit de emoţionant, de nedescris. Simţeam nevoia de a simţi bucuria Paştilor. Cred că e cea mai importantă sărbătoare pentru creştini. Mai ale spentru noi, catolicii, a fost o sărbătoare minunată alături de noul Papă, alegerea lui ne-a umplut inima de bucurie, e atât de apropiat de ultimii, de cei săraci, fără a-i lipsi simpatia!
Ne-am pregătit ca în fiecare an, aşa cum făceam în România. Am făcut drob, friptură de miel, salată boef. Cel mai important moment a fost când am făcut ouăle roşii.
Le-am făcut sâmbătă seara, împreună cu fetele mele, după metoda tradiţională. Adică natural, nu cu vopsea din comerţ. Am căutat ouă albe, pe care le-am învelit în frunze şi flori. Apoi le-am pus în ciorapi, şi la fiert cu apă în care am tăiat sfeclă roşie şi ceapă, tot roşie. În altă oală am fiert apă cu şofran, pentru a le da culoarea galbenă. Apoi, fetele au uns ouăle cu slănină, ca acasă, să lucească.
Le-am făcut sâmbătă seara, chiar dacă am stat până spre miezul nopţii. Aşa, copiii au ştiut că la miezul nopţii se ciocnesc, şi atunci e Paştele! Alţii cumpără ouă vopsite din magazine: cum poţi mânca un ou vopsit cu două săptămâni înainte?
La miezul nopţii am ciocnit, spunând “Hristos a înviat!”. Fata cea mică, de cinci ani, a învăţat să salute dimineaţa cu formula tradiţională, “Hristos a înviat”!
La prânz, am mâncat româneşte. Am avut doar un singur produs italienesc, mozzarella di bufala, în rest preparate din carne şi dulciuri româneşti.
Italienii catolici nu sărbătoresc ca noi Paştile, s-au îndepărtat puţin de tradiţii. Au doar acea pâine cu ou, brânză şi salam, poi “colomba” şi ouăle de ciocolată, care sunt toate produse comerciale, aproape rupte de semnificaţia originală. Nu prea simţi că e sărbătoare.
Noi, în schimb, ne bucurăm, pentru că apreciem lucrurile făcute de noi, în casă. E important să transmitem copiilor valorile, tradiţiile noastre. Fetele mele au purtat, spre exemplu, trei săptămâni mărţişoare la piept, colegii întrebau la şcoală ce înseamnă şi ele explicau, bucuroase, că e un simbol al primăverii.»
Miruna Căjvăneanu
Sursa: http://www.gazetaromaneasca.com/observator/36-comunitate/5561-qin-italia-nu-prea-simi-c-e-srbtoare-de-patiq.html
