Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Zully Mustafa: Despre sex si Dumnezeire

Trebuie să recunosc că întotdeauna mă ia prin surprindere ipocrizia anumitor instituţii culturale şi, mai ales, bisericoase atunci când vine vorba despre relaţiile sexuale. Se pare că iubirea faţă de aproapele se manifestă mereu numai la nivel platonic atunci când deschidem Biblia sau când stăm de vorbă cu o faţă bisericească, dar în acelaşi timp nu e tocmai rău să aplicăm în viaţa noastră conceptul propovăduit de toate religiile, cel cu „înmulţiţi-vă şi faceţi copii”. E clar, cred, pentru toată lumea că înmulţirea fără sex e posibilă numai în matematică, adică o zonă atât de abstractă, încât chiar şi combinările de 3 luate câte 5 ne dau dureri de cap. Pe de altă parte, sexul fără înmulţire, doar de dragul clipelor petrecute în doi, este iar o chestiune delicată – despre care biserica ortodoxă nu vrea să povestească. Nu că ne-am dori asta. Cine ar vrea să ia de-a gata poveţe igienice în materie de sex de la preoţi, când există Playboy? Doctrinele celor mai cuvioşi dintre noi nu fac altceva decât să altereze relaţiile dintre oameni, şi nu vorbim neapărat despre cele sfinte, dar avem totuşi pretenţia ca, dacă tot sunt cuvioşi, să fie şi toleranţi. Cum poţi ajunge în Împărăţia Cerurilor dacă n-ai trecut mai întâi printr-un orgasm, mai ales că unele femei ajung foarte greu la el?

Lăsând însă atât gluma, cât şi realitatea deoparte, cruntul adevăr este că o societate care nu face sex este condamnată la moarte, plictiseală şi boală. Nu puţine sunt istericalele femeilor care n-au mai trecut de mult prin patul aleşilor lor, şi nici puţine cazurile în care bărbaţii au înşelat pentru că, deodată, nevestele lor au descoperit religia şi au început să facă pe sfintele, mai ales în preajma sărbătorilor. Bineînţeles că se poate trăi fără sex, dar cui îi pasă de alegerile pe care le-au făcut călugării şi măicuţele? Pot aceşti oameni contribui la evoluţia societăţii şi perpetuarea speciei doar cu toleranţa de care dau dovadă şi de religiozitatea care le macină sufletele? Sunt ei mai buni, mai potenţi financiar şi pot ei stopa foametea din Africa sau umilinţa miilor de suflete din Kenya care trăiesc la limita supravieţuirii? Dacă pot face asta doar pentru că s-au rugat fierbinte la un Dumnezeu intolerant, vreau şi eu dovada. Dar să fim serioşi, cu sau fără sex, anumite realităţi vor exista. Cu sau fără religie, de asemenea. Poate exista biserica fără toţi aceşti păcătoşi care fac sex, dar în acelaşi timp donează bani pentru bunul mers al ortodoxiei sau catolicismului? Bineînţeles că nu.

Ce mă lasă mască de fiecare dată este această ipocrizie a feţelor bisericoase atunci când vine vorba despre lucruri minore şi atât de malefice ca sexul. Nu de mult, la o campanie umanitară mi s-a interzis de către un preot să ţin un speech pe motiv că scriu în Playboy. Nu făceam sex, scriam doar despre, nu pozam goală, nu c-aş avea ceva împotrivă, doar mă exprimam în felul meu caracteristic despre ceea ce cred eu că reprezintă sexul sau anomaliile lui. Nu era numai asta. Mi s-a mai explicat că sunt musulmană şi nu se cuvine să particip la un eveniment ortodox. Sigur că, în primă fază, o atare prostie preoţească mă lasă perplexă şi mă face să râd, dar apoi mă înfurie. Ce-i cu ipocrizia asta? Are „binele” nevoie de catalogări sau de etichete? Cea mai mare sumă care s-a strâns vreodată la o campanie umanitară a venit din partea unui proxenet. Nu ştiu dacă e bine sau e rău, nu ştiu dacă individul acela a vrut să-şi spele karma donând o sumă importantă de bani, ştiu doar că datorită lui s-a ridicat o aripă de spital şi zeci, sute de copii se pot interna acolo, iar vieţile lor pot fi salvate. Va mulţumi un părinte de copil bolnav unui preot care s-a rugat pentru sănătatea copilului sau acelui proxenet care trăieşte de pe urma sexului? Fără doar şi poate, celui din urmă. Va exista oare un părinte atât de tâmpit încât să refuze ajutorul cuiva atunci când are nevoie de ajutor ATUNCI, şi nu peste patru zile de rugăciuni? Nu cred.

Faptul că unii privesc sexul ca fiind ceva rău, ceva foarte departe de Dumnezeire, când tocmai această iubire între două persoane, chiar şi de acelaşi sex, este o manifestare a iubirii, mă face să-i privesc cu reticenţă şi să-i suspectez de îndobitocire în masă.

Dacă e o ruşine să fii gol în faţa lui Dumnezeu, atunci toate femeile cu trup frumos ar trebui ucise imediat. Dar şi dacă sub sutană se ascunde un suflet aspru, care judecă şi etichetează pe toată lumea, iar din lipsă de activităţi sexuale îşi pierde seninătatea şi o înlocuieşte cu trufia, ei bine, atunci acel suflet trebuie ars de viu. Extrapolând fără exagerări. Pentru că între flăcările iadului şi ipocrizie nu prea poate face nimeni diferenţa.

Zully Mustafa este scriitoare, autoare, printre
altele, a romanelor Strugurii s-au copt în lipsa ei
şi Nopţi orientale

 

Sursa: http://www.playboy.ro/playmakers/players/zully-mustafa-despre-sex-si-dumnezeire-10880314

Lasati un raspuns