Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

SF. MAXIM, EP.

29-maiSfântul Maxim, episcop de Torino, născut pe la jumătatea secolului al IV-lea, în Piemont, şi mort între anii 408-423, este considerat fondator al Episcopiei de Torino, creată la iniţiativa Sfântului Ambrozie şi a Sfântului Eusebiu de Vercelli; însuşi Sfântul Maxim se declară ucenic al Sfântului episcop de Vercelli. Despre intensa lui activitate apostolică ne dau mărturie numeroasele sale predici şi omilii, scrise într-un stil clar, convingător: din ele ni se descoperă un caracter blând şi binevoitor, care ştie să dojenească şi să demonstreze cu fermitate şi, adesea, cu o ironie fină. Îi îndeamnă pe credincioşii săi, înspăimântaţi de apropierea armatelor năvălitoare, să-şi pregătească armele „postului, rugăciunii şi milosteniei”, iar celor fricoşi, care se grăbeau să fugă din oraş, le spunea: „Este un copil nedrept şi nelegiuit acela care îşi părăseşte mama aflată în primejdie Patria ne este mamă dulce…” Recurge la ironie pentru a combate superstiţiile, ca aceea de a scoate strigăte puternice când avea loc vreo eclipsă de lună, „pentru a-i veni în ajutor să treacă cu bine durerile facerii”. El comentează: „Cu adevărat luna e în durerile facerii când o cină prea copioasă vă umple pântecele şi capul vi se leagănă într-o parte şi alta de prea multă băutură”. Când expunea teme de învăţătură dogmatică, cuvântul său limpede se inspira îmbelşugat din paginile Sfintei Scripturi.
Sursa: http://www.arcb.ro/index.php?option=com_eventlist&view=details&id=884:sf-maxim-ep&Itemid=197

Lasati un raspuns