Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

SF. CAROL LWANGA ŞI ÎNS., M.

03-iunieViaţa şi moartea de martiri a Sfântului Carol şi a însoţitorilor săi au avut loc în Africa, într-o regiune care astăzi face parte din Uganda. Pe atunci, la sfârşitul secolului al XIX-lea, ţinutul se numea Buganda şi se afla sub conducerea regelui Mwanga; acesta adunase la curtea lui un grup dintre cei mai frumoşi şi inteligenţi tineri, care să-i stea la dispoziţie în calitate de paji sau copii de casă. În fruntea lor se afla tânărul Carol, admirat pentru frumuseţea şi inteligenţa lui, dar suspectat pentru faptul că era creştin, cum erau cei mai mulţi dintre paji. Deoarece regele era adept al vechilor credinţe şi obiceiuri, pajii creştini deseori erau puşi în situaţii foarte delicate.

În dimineaţa zilei de 3 iunie 1886, Mwanga adună toată curtea în sala mare a palatului. Deasupra celor prezenţi plutea parcă o sumbră prevestire, deoarece au observat că au fost chemaţi să ia parte la adunare şi călăii curţii. Pajii se strâng în jurul tronului. Deodată, regele rosteşte un ordin straniu: „Toţi aceia dintre voi care sunt hotărâţi să nu mai facă rugăciuni să rămână alături de tron; cei care vor să se roage în continuare să meargă la peretele din fund”. Şeful pajilor, Carol Lwanga, este primul care se mişcă de la locul său; după el pornesc alţi cincisprezece. „Voi vă rugaţi cu adevărat?”, mai întreabă regele încă o dată. „Da, stăpâne, noi ne rugăm cu adevărat”, răspunde în numele tuturor Carol, care, împreună cu tovarăşii săi creştini, petrecuse în rugăciune noaptea trecută. „Şi sunteţi hotărâţi să continuaţi a vă ruga?”, se grăbi regele să adauge. „Da, stăpânul meu, întotdeauna, până la moarte”. „Atunci, ucideţi-i”, zise regele către călăii care stăteau înmărmuriţi.

„A face rugăciuni”, „a te ruga” în Uganda însemna „a fi creştin”. Şi în regatul lui Mwanga era cu totul interzis a te ruga, adică a fi creştin.
Începutul evanghelizării în acele părţi s-a făcut pe timpul regelui Mutesa, care, în 1879, i-a chemat pe misionarii numiţi „Părinţii Albi”, întemeiaţi la Alger de cardinalul Lavigerie. Deşi au fost bine primiţi, din cauza uneltirilor unor conducători de triburi, ei au trebuit să se retragă. După ce ajunge la conducere regele Mwanga, misionarii sunt rechemaţi în anul 1885; ei găsesc unii creştini care îndeplineau funcţii de răspundere; aceştia îi descoperă regelui un complot împotriva lui, pus la cale de „Katikiro”, un fel de ministru al regelui. Katikiro reuşeşte să se apere şi, asociindu-se cu unii conducători de triburi şi capi religioşi – necreştini, îl determină pe rege să ia măsuri foarte aspre împotriva adepţilor credinţei în Cristos. La 15 noiembrie 1885, este decapitat Iosif Mukasa Balikuddembre, consilier al regelui. În mai 1886, au fost ucişi Dionisie Sbuggwawo, Pontian Ngonde, Andrei Kaggwa, Atanasie Bazzekuketta, Gonzaga Gonga, Matia Kalemba, Noe Mwaggali.

Apoi a venit rândul pajilor; după rostirea sentinţei, trei dintre cei şaisprezece au fost aleşi prin tragere la sorţi şi graţiaţi, conform uzanţei locale. Între cei treisprezece „martiri” se afla şi Mbaga Tuzinde, fiul şefului călăilor; în zadar se străduieşte tatăl să-l determine să renunţe „a se ruga”; el nu vrea să se despartă de tovarăşii săi, între care şi prietenul său bun, un copil de treisprezece ani, Kizito.

Cei douăzeci şi doi de martiri ugandezi au fost beatificaţi de Papa Benedict al XV-lea şi canonizaţi de Papa Paul al VI-lea, la 18 octombrie 1964, în prezenţa părinţilor Conciliului Ecumenic Vatican II; tot Papa Paul al VI-lea, în anul 1969, a consacrat altarul grandiosului sanctuar ridicat la Namugongo, unde cei treisprezece paji conduşi de Carol Lwanga au voit „să se roage până la moarte”.

Lasati un raspuns