Din tratatul Despre Sfânta Treime, de Faustin Luciferanus, preot

(Nr. 39-40: CCL 69, 340-341)

Mântuitorul nostru, prin întrupare, a devenit cu adevărat Cristos, fiind, în acelaşi timp, rege adevărat şi preot adevărat. El este şi unul, şi altul deodată, pentru ca Mântuitorul să nu fie cu nimic mai prejos. Ascultaţi cum spune că a fost făcut rege: Eu am fost uns rege de către el pe Sion, muntele său cel sfânt (cf. Ps 2,6). Ascultă, de asemenea, mărturia Tatălui care spune că este preot: Tu eşti preot în veci, după rânduiala lui Melchisedec (Ps 109[110],4). Aron a fost primul, în legea veche, care a fost făcut preot prin ungerea cu crismă. Dar Dumnezeu nu a spus: „după rânduiala lui Aron”, ca să nu se creadă că preoţia Mântuitorului ar putea fi dată prin succesiune. Într-adevăr, preoţia pe care o avea Aron dăinuia graţie unei succesiuni; însă preoţia Mântuitorului nu trece la un altul prin succesiune, pentru că el rămâne preot în veci, aşa cum este scris: Tu eşti preot în veci, după rânduiala lui Melchisedec.

Aşadar, prin întrupare, el este mântuitor, rege şi preot. Însă ungerea primită de el nu este materială, ci spirituală. De fapt, cei care, la israeliţi, erau regi şi preoţi, primeau o ungere materială cu untdelemn, prin care deveneau regi şi preoţi. Însă nimeni nu poseda singur aceste două titluri, ci fiecare dintre ei era ori rege, ori preot. Numai Cristos are perfecţiunea şi plinătatea în toate, el, care a venit să împlinească legea.

Deşi nici unul dintre ei nu era în acelaşi timp rege şi preot totuşi pentru că primiseră ungerea materială cu untdelemn, regală sau sacerdotală, erau numiţi cristoşi.

Însă Mântuitorul, care este adevăratul Cristos, a fost uns cu Duhul Sfânt, ca să se împlinească ceea ce a fost scris despre el: De aceea te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tău, cu untdelemnul bucuriei, ca pe nimeni altul dintre semenii tăi (Ps 44[45],8). Ungerea sa este mai presus de cea a tuturor semenilor săi, deoarece a fost uns cu untdelemnul bucuriei, care nu desemnează altceva decât pe Duhul Sfânt.

Că aceasta este adevărat o ştim chiar de la Mântuitorul. Într-adevăr, când a primit cartea lui Isaia, a deschis-o şi a citit din ea: Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns (Lc 4,18), apoi a declarat celor care îl ascultau că profeţia s-a împlinit atunci. Şi Petru, principele apostolilor, ne-a învăţat că această crismă, prin care Mântuitorul a fost arătat ca Cristos, este Duhul Sfânt, adică însăşi puterea lui Dumnezeu, atunci când, în Faptele Apostolilor, îi spune, printre altele, acelui bărbat plin de credinţă şi de milostivire, care era centurionul: Începând din Galileea, după botezul predicat de Ioan, Dumnezeu l-a uns cu Duh Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret. Acesta a trecut făcând bine şi vindecându-i pe toţi cei care erau stăpâniţi de diavol (Fap 10,37-38).

Aşadar, după cum ţi-ai putut da seama, şi Petru afirmă că acest Isus, prin întrupare, a fost uns cu Duh Sfânt şi cu putere. De aceea, este adevărat că acelaşi Isus, prin întrupare, a devenit Cristos, el, care, prin ungerea Duhului Sfânt, a fost făcut rege şi preot în veci.