Din tratatul Despre perfecţiunea creştinului, de sfântul Grigore de Nyssa, episcop
(PG 46, 254-255)

Paul, mai mult decât oricine, a cunoscut cine este Cristos şi a arătat, plecând de la ceea ce acesta a făcut, cum trebuie să fie cel care a primit numele său. El l-a imitat cu atâta acurateţe, încât a arătat clar în sine însuşi trăsăturile lui Cristos. Prin această imitare atât de precisă, el a schimbat imaginea sufletului său cu cea a modelului său, încât părea că nu mai era Paul cel care vorbea, ci Cristos, după cum spune el însuşi, având conştiinţa acestei admirabile prerogative: Deoarece căutaţi o dovadă că în mine vorbeşte Cristos (2Cor 13,3). De asemenea: Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine (Gal 2,20).

El ne-a arătat, aşadar, ce putere are acest nume al lui Cristos, când a spus că Cristos este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu, când l-a numit pace şi lumină de nepătruns, cel în care locuieşte Dumnezeu, ispăşire şi răscumpărare, mare preot, miel pascal, mijlocire pentru suflete, strălucirea gloriei şi chipul substanţei divine, creator al veacurilor, hrană şi băutură spirituală, piatră şi apă, fundament al credinţei, piatră din capul unghiului, imagine a lui Dumnezeu cel nevăzut, mare Dumnezeu, cap al trupului Bisericii, primul născut dintre toate creaturile, primiţia acelora care au adormit, primul născut dintre cei morţi şi primul născut dintre mulţi fraţi, mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, Fiul unul-născut, încoronat cu cinste şi cu slavă, Domn al măririi şi principiu al tuturor lucrurilor, rege al dreptăţii, de asemenea, rege al păcii, rege al tuturor regilor, care are o împărăţie nelimitată de vreo graniţă.

L-a desemnat cu aceste nume şi cu altele asemănătoare, care sunt atât de numeroase, încât nu este uşor să fie numărate. Dacă toate aceste expresii s-ar confrunta între ele şi dacă s-ar înţelege semnificaţia fiecăreia dintre ele, ni s-ar arăta puterea minunată a numelui lui Cristos şi a maiestăţii sale, care nu poate să fie explicată prin cuvinte. Însă ni s-ar dezvălui numai ceea ce poate fi înţeles de inima şi mintea noastră.

Deoarece bunătatea Domnului nostru ne-a făcut părtaşi la acest nume, care este cel dintâi şi cel mai mare şi cel mai divin dintre toate, şi, înnobilaţi cu numele lui Cristos, ne numim „creştini”, este necesar ca toate numele care traduc acest cuvânt să poată fi văzute şi în noi, ca să nu fim numiţi în mod fals „creştini”, ci acest nume să primească o mărturie de la viaţa noastră.