Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Dumnezeu este ca o stâncă inaccesibilă

Din Omiliile sfântului Grigore de Nyssa, episcop

(Omil. 6, Despre fericiri: PG 44, 1263-1266)

Ceea ce li se întâmplă celor care privesc de pe vârful unui munte înalt la o mare adâncă şi întinsă, i se întâmplă şi minţii mele atunci când, de pe înălţimea cuvântului Domnului, ca de pe piscul unui munte, privesc la profunzimea inefabilă a gândurilor divine.

În multe localităţi maritime se poate vedea, de pe partea dinspre mare, un munte care este aproape rupt în două şi neted din vârf şi până jos. El are în partea cea mai înaltă un vârf semeţ, care este proiectat în adâncimea mării. Ei bine, ameţeala care îl cuprinde pe cel care priveşte în jos de la acea înălţime este aceeaşi cu a mea când îmi arunc ochii în jos de la înălţimea cuvintelor tainice ale Domnului: Fericiţi cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu (Mt 5,8).

Dumnezeu se arată celor care şi-au purificat inima. Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu (In 1,18), spune marele Ioan. Cu inteligenţa sa sublimă, Paul confirmă şi adaugă: Pe care nici un om nu l-a văzut şi nici nu va putea să-l vadă (1Tim 6,16). Aceasta este acea stâncă dreaptă, netedă şi abruptă, care în sine nu oferă nici un reazem sau sprijin pentru mintea noastră, şi pe care Moise, în afirmaţiile sale, a numit-o inaccesibilă, întrucât mintea noastră nu poate niciodată să ajungă la ea, oricât s-ar strădui să se prindă de ceva şi să ajungă în vârf. El a spus: Nimeni nu poate să-l vadă pe Dumnezeu şi să rămână în viaţă (cf. Ex 33,20).

Totuşi, a-l vedea pe Dumnezeu este viaţa veşnică. Coloanele credinţei, Ioan, Paul şi Moise, afirmă că această vedere a lui Dumnezeu este imposibilă. Înţelegi acum ameţeala de care este cuprinsă mintea noastră când cercetează profunzimea a ceea ce descoperim în cuvintele Domnului? Dacă Dumnezeu este viaţa, cine nu-l vede pe Dumnezeu nu vede viaţa. Că Dumnezeu nu poate fi văzut este atestat atât de profeţi, cât şi de apostoli, inspiraţi de Duhul Sfânt. În ce limite este închisă speranţa oamenilor!

Însă Domnul ridică şi susţine această speranţă şovăitoare. Aşa cum a făcut cu Petru, care era gata să se înece. El l-a pus din nou pe apă ca pe un postament solid şi rezistent.

Aşadar, dacă mâna Domnului se va întinde şi spre noi, când ne aflăm în şovăială din cauza profunzimii acestor consideraţii, dacă ne va pune ferm pe unul dintre aceste gânduri, atunci vom fi eliberaţi de teamă, vom recăpăta siguranţa, căci Cuvântul însuşi ne va conduce, ca şi cum ne-ar ţine de mână. De fapt, el spune: Fericiţi cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu.

Lasati un raspuns