Din Predicile sfântului Augustin, episcop
(Pred. 47, 12-14, Despre oi: CCL 41, 582-584)

Aceasta este mândria noastră: mărturia conştiinţei noastre (cf. 2Cor 1,12). Există oameni care judecă în mod temerar, detractori, delapidatori, bombănitori, care încearcă să presupună ceea ce nu văd şi se străduiesc chiar să răspândească ceea ce nici măcar nu sunt în măsură să-şi închipuie. Ce rămâne împotriva acestora, dacă nu mărturia conştiinţei noastre? Fraţilor, de fapt, chiar în cei cărora vrem să le fim plăcuţi, noi, păstorii de suflete, nu căutăm sau nu trebuie să căutăm slava noastră, ci mântuirea lor, încât, dacă ne comportăm corect, ei să nu se rătăcească urmându-ne. Să fie imitatorii noştri, numai dacă noi suntem imitatorii lui Cristos. Dacă însă noi nu suntem imitatorii lui Cristos, ei trebuie să fie imitatorii lui Cristos. De fapt, el îşi paşte turma şi, împreună cu toţi cei care îşi păstoresc bine turma, el este singurul, pentru că toţi sunt în el.

Aşadar, să nu căutăm interesul nostru atunci când vrem să plăcem oamenilor; ceea ce vrem este să ne bucurăm împreună cu oamenii şi să fim fericiţi că lor le place binele, pentru folosul lor, nu pentru slava noastră. Împotriva acelora care caută slava lor, Apostolul a spus: Dacă aş vrea să plac oamenilor, nu aş mai fi slujitorul lui Cristos (cf. Gal 1,10). Este evident pentru cine a spus: Căutaţi să fiţi plăcuţi tuturor în toate, aşa cum încerc şi eu să fiu plăcut tuturor în toate (cf. 1Cor  10,33). Ambele lucruri sunt limpezi, ambele sunt pacifice, ambele sunt simple, ambele sunt clare. Tu, însă mulţumeşte-te să mănânci şi să bei; nu călca iarba în picioare şi nu tulbura izvorul.

Căci l-ai auzit pe însuşi Domnul Isus Cristos, învăţătorul apostolilor: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l preamărească pe Tatăl vostru cel din ceruri (Mt 5,16), adică pe cel care v-a făcut să fiţi ceea ce sunteţi. De fapt, noi suntem poporul păstorit de el, turma pe care mâna lui o călăuzeşte (Ps 94[95],7). De aceea, să fie lăudat cel care te-a făcut bun, dacă eşti bun; nu pe tine trebuie să te lauzi, căci, de la tine nu puteai să fii decât rău. De ce vrei să deformezi adevărul, voind să te lauzi pe tine, când faci ceva bun, şi să arunci vina asupra Domnului, când faci ceva rău? Desigur, cel care a spus: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor (Mt 5,16) a afirmat, în aceeaşi cuvântare: Aveţi grijă să nu săvârşiţi faptele voastre bune înaintea oamenilor (Mt 6,1). Dar după cum cele două învăţături ale Apostolului ţi se păreau contradictorii, tot aşa se întâmplă cu aceste două cuvinte din Evanghelie. Dacă nu vei tulbura apa inimii, vei recunoaşte şi aici armonia Scripturilor şi vei fi şi tu în armonie deplină cu ele.

Aşadar, fraţilor, să încercăm nu numai să trăim bine, ci şi să ne comportăm bine înaintea oamenilor. Să ne îngrijim nu numai să avem o conştiinţă dreaptă, ci, atât cât poate slăbiciunea noastră şi cât permite fragilitatea umană, să avem grijă să nu facem nimic ce ar putea să trezească o suspiciune rea în fratele mai slab. În timp ce mâncăm ierburi curate şi bem apă limpede, să nu călcăm în picioare păşunile lui Dumnezeu, pentru ca oile bolnave să nu mănânce iarba călcată în picioare şi să bea apa tulburată.