Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Jertfa mea, Dumnezeule, duhul smerit

Din Predicile sfântului Augustin, episcop
(Pred. 19, 2-3: CCL 41, 252-254)

Recunosc
, a spus David, fărădelegea mea (Ps 50[51],5). Dacă eu, aşadar, o recunosc, tu nu ţine cont de ea. Să nu considerăm nicidecum că viaţa noastră este desăvârşită şi că noi suntem fără păcat. Pentru ca viaţa noastră să primească elogii, să cerem iertare. Oamenii lipsiţi de speranţă, cu cât dau mai puţină atenţie păcatelor lor, cu atât se ocupă mai mult de păcatele altora. De fapt, ei nu caută să aibă ceva de corectat, ci de criticat. Şi pentru că nu se pot scuza pe ei înşişi, sunt gata să-i acuze pe ceilalţi.  Nu acesta este exemplul de rugăciune şi de ispăşire faţă de Dumnezeu, pe care ni l-a dat psalmistul, atunci când spune: Recunosc fărădelegea mea şi păcatul meu stă pururi înaintea mea (Ps 50[51],5). El nu era atent la păcatele altuia. Se acuza pe sine, nu arăta gingăşie faţă de sine, ci se examina şi pătrundea tot mai adânc în el însuşi. Nu avea milă faţă de sine şi, chiar dacă se ruga să fie iertat, nu o făcea cu prezumţie.

Vrei să te împaci cu Dumnezeu? Învaţă cum să faci pentru ca Dumnezeu să se împace cu tine. Fii atent la ceea ce se citeşte în acelaşi psalm: Pentru că jertfele nu-ţi sunt plăcute şi, chiar dacă ţi-aş aduce, arderile de tot nu te-ar mulţumi (Ps 50[51],18). Deci, vei rămâne fără jertfă? Nu vei avea nimic de oferit? Nu vei putea să-l împaci pe Dumnezeu cu nici o ofrandă? Ce-ai spus? Jertfele nu-ţi sunt plăcute şi, chiar dacă ţi-aş aduce, arderile de tot nu te-ar mulţumi (Ps 50[51],18). Continuă, ascultă şi roagă-te: Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, inima căită şi smerită, Dumnezeu n-o dispreţuieşte (Ps 50[51],19). După ce a respins ceea ce îi ofereai, ai găsit ce să oferi. Tu voiai să oferi, ca părinţii tăi, victime ale turmei, care erau numite jertfe. Jertfele nu-ţi sunt plăcute şi, chiar dacă ţi-aş aduce: nu mai accepţi, aşadar, acele jertfe, şi totuşi, cauţi o jertfă.

Arderile de tot, spune psalmistul, nu te-ar mulţumi. Prin urmare, dacă arderile de tot nu te mulţumesc, vei rămâne fără jertfă? Nicidecum! Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, inima căită şi smerită, Dumnezeu n-o dispreţuieşte (Ps 50[51],19). Ai ce să oferi! Să nu mergi în căutarea turmei, să nu pregăteşti ambarcaţiuni pentru a străbate mările până în regiunile cele mai îndepărtate, ca, de acolo, să aduci parfumuri. Caută în inima ta ceea ce îi este plăcut lui Dumnezeu. Trebuie să fie zdrobită inima. Te temi că va pieri pentru că va fi zdrobită? Ţi se spune: Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule (Ps 50[51],12). Aşadar, ca să fie creată inima curată, trebuie zdrobită inima necurată.

Când păcătuim, trebuie să simţim dezgust faţă de noi, pentru că păcatele îi provoacă dezgust lui Dumnezeu. Şi pentru că nu suntem fără de păcat, să ne asemănăm lui Dumnezeu cel puţin în faptul că simţim dezgust faţă de păcat, asemenea lui. Într-un aspect vei fi unit cu voinţa lui Dumnezeu, şi anume că ceea ce te dezgustă în tine este ceea ce urăşte cel care te-a creat.

Lasati un raspuns