Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi, este sfânt

Din Comentariu asupra psalmului 118, de sfântul Ambroziu, episcop
(Nr. 12.13-14: CSEL 62, 258-259)

Eu şi Tatăl vom veni la el şi ne vom face locuinţă la el
(In 14,23). Să fie deschisă uşa ta pentru cel care vine, deschide-ţi sufletul, lărgeşte capacitatea minţii tale, ca să descopere bogăţiile simplităţii, comorile păcii, suavitatea harului. Dilată-ţi inima, mergi în întâmpinarea soarelui luminii veşnice, care luminează pe orice om (In 1,9).  Desigur, acea lumină adevărată străluceşte pentru toţi, dar dacă cineva a închis ferestrele, se va lipsi pe sine de lumina veşnică. Deci, dacă tu închizi uşa minţii tale, îl închizi afară şi pe Cristos. Deşi ar putea să intre, totuşi nu vrea să intre cu forţa, nu vrea să-i constrângă pe cei care îl refuză.

Născut din Fecioară, el a ieşit din sânul ei, iradiind lumina sa asupra întregului univers, ca să strălucească pentru toţi. Îl primesc cei care doresc claritatea luminii veşnice, pe care nici o noapte nu poate să o întunece. Căci după soarele pe care-l vedem în fiecare zi urmează noaptea întunecoasă. Dar soarele dreptăţii nu apune niciodată, deoarece răul nu urmează după înţelepciune.

Fericit este deci acela la a cărui uşă bate Cristos. Uşa noastră este credinţa, care, dacă este puternică, întăreşte toată casa. Prin această uşă intră Cristos. De aceea, şi Biserica spune în Cântarea Cântărilor: Aud glasul fratelui meu care bate la uşă (Ct 5,2). Ascultă-l pe cel care bate, ascultă-l pe cel care doreşte să intre: Deschide-mi, surioară, deschide-mi, iubita mea, porumbiţa mea, desăvârşita mea! Căci capul îmi este plin de rouă şi părul ud de picăturile nopţii (Ct 5,2).

Gândeşte-te cu câtă tărie bate Cuvântul lui Dumnezeu la uşa ta, în timp ce capul său este plin de roua nopţii. El binevoieşte să-i viziteze pe cei care se află în încercare şi în ispite, pentru ca nici unul să nu moară răpus de greutăţi. Aşadar, capul său se umple de rouă, sau de picături de ploaie, când trupul său suferă. Atunci trebuie să veghem, pentru ca nu cumva Mirele, atunci când va veni, să se întoarcă înapoi din cauză că uşa era închisă. Căci dacă dormi şi inima ta nu veghează, el pleacă înainte să bată. Dar dacă inima ta veghează, el bate şi cere să i se deschidă uşa.

Ştim, aşadar, care este uşa sufletului nostru, ştim şi care sunt acele porţi despre care este scris: Ridicaţi-vă, porţilor, pragurile voastre de sus! Deschideţi-vă, voi, porţi veşnice, ca să intre regele măririi (Ps 23[24],7). Dacă vei vrea să ridici aceste porţi ale credinţei, va intra la tine regele măririi, purtând triumful pătimirii sale. Şi dreptatea are porţile sale. Căci citim despre ele ceea ce Domnul Isus a spus prin profetul său: Deschideţi-mi porţile dreptăţii (Ps 117[118],19).

Sufletul, aşadar, are o intrare, are o uşă. La această intrare vine Cristos şi bate, el bate la uşă. Deschide-i, deci; el vrea să intre, vrea să găsească mireasa trează.

Lasati un raspuns