Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Fericiţi suntem dacă împlinim poruncile Domnului în unirea iubirii

Din Scrisoarea către corinteni a sfântului Clement I, papă
(Nr. 50, 1 – 51, 3; 54, 1-4: Funk 1, 125-127.129)

Vedeţi, iubiţilor, cât de mare şi minunată este iubirea! Desăvârşirea ei nu se poate tălmăci. Cine este vrednic să fie găsit în ea, dacă nu aceia pe care-i învredniceşte Dumnezeu? Să ne rugăm, aşadar, şi să cerem milostivirii sale să fim găsiţi în iubire, fără părtinire omenească şi fără prihană. Toate generaţiile de la Adam până astăzi s-au dus; dar cei care, prin harul lui Dumnezeu, au fost desăvârşiţi în iubire au loc printre cei credincioşi şi se vor arăta la venirea împărăţiei lui Cristos. Căci scris este: Intraţi în camerele voastre, chiar şi numai pentru un moment scurt, până când va trece mânia şi supărarea mea. Şi-mi voi aduce aminte de o zi bună şi vă voi scula din mormintele voastre (cf. Is 26,20; Ez 37,12).

Fericiţi suntem, iubiţilor, dacă împlinim poruncile Domnului în unirea iubirii, pentru ca prin iubire să ni se ierte păcatele. Căci este scris: Fericiţi cei cărora li s-au iertat fărădelegile şi cărora li s-au acoperit păcatele. Fericit este omul căruia Dumnezeu nu-i socoteşte păcatul şi nici nu este vicleşug în gura lui (cf. Ps 31[32],1). Fericirea aceasta a fost spusă despre cei aleşi de Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru, căruia să-i fie slavă în vecii vecilor. Amin.

Aşadar, să ne rugăm să ne ierte Dumnezeu pentru toate păcatele pe care le-am făcut şi în care am căzut prin ispita celui potrivnic; iar aceia care au fost căpeteniile răzvrătirii şi ale dezbinării trebuie să ştie că avem o speranţă comună. Cei care trăiesc cu frică şi cu iubire voiesc mai degrabă să aibă ei supărări decât semenii lor; dar, mai bine spus, primesc mai degrabă să fie ei osândiţi, decât unirea care ne-a fost predată atât de bine şi de drept. Căci este mai bine omului să-şi mărturisească păcatele decât să-şi împietrească inima.

Cine-i, aşadar, generos între voi, cine-i milostiv, cine-i plin de iubire? Acela să spună: „Dacă din cauza mea au apărut răzvrătire, ceartă şi dezbinări, plec de aici, mă duc unde vreţi şi voi face ce-mi va porunci adunarea, numai ca turma lui Cristos să trăiască în pace cu preoţii

orânduiţi”. Cel care va face aceasta va dobândi mare slavă în Cristos şi va fi primit în orice loc, căci al Domnului este pământul şi tot ce este pe el (Ps 23[24],1). Aşa au făcut şi vor face aceia care trăiesc după Dumnezeu; şi nu le va părea rău niciodată.

Lasati un raspuns