Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Se cuvine nu numai să ne numim creştini, ci să şi fim

Începutul Scrisorii către magnezieni a sfântului Ignaţiu de Antiohia, episcop martir
(Salutul; nr. 1, 1 – 5, 2: Funk 1, 191-195)
Ignaţiu, numit şi Teoforul, Bisericii, care este în Magnezia lângă râul Meandru, celei binecuvântate în harul lui Dumnezeu Tatăl în Cristos Isus, Mântuitorul nostru, întru care o îmbrăţişez şi îi doresc multă bucurie în Dumnezeu Tatăl şi în Isus Cristos.

Cunoscând buna rânduială a iubirii voastre celei după Dumnezeu, cu bucurie m-am hotărât să vă vorbesc în credinţa lui Isus Cristos. Fiind învrednicit cu un nume de mare cuviinţă dumnezeiască, cânt Bisericilor cu lanţurile pe care le port şi le doresc unire cu trupul şi cu Duhul lui Isus Cristos, viaţa noastră veşnică. Le doresc unire în credinţă şi în iubire, pe care nimic nu o depăşeşte, şi, ceea ce-i mai de seamă, unire în Isus şi în Tatăl, în care, răbdând şi scăpând de orice ispită a stăpânitorului veacului acestuia, vom avea parte de Dumnezeu.

Am fost învrednicit să vă văd prin Damas, episcopul vostru, vrednic de Dumnezeu, şi prin vrednicii preoţi Basu şi Apoloniu şi prin cel împreună cu mine slujitor, diaconul Zotion, de a cărui prezenţă doresc să mă bucur, căci se supune episcopului ca harului lui Dumnezeu, iar preoţilor ca legii lui Isus Cristos.

Se cuvine ca voi să nu abuzaţi de vârsta episcopului vostru, ci să-i daţi tot respectul potrivit puterii lui Dumnezeu Tatăl, care este în el; ştiu că şi sfinţii preoţi nu se uită că a fost rânduit de curând episcop, ci, ca nişte oameni înţelepţi în Dumnezeu, se supun lui; dar nu lui, ci Tatălui lui Isus Cristos, episcopul tuturor. Aşadar, în cinstea celui care ne-a iubit pe noi, se cuvine să ne supunem episcopului fără nici o făţărnicie, căci nimeni nu-l înşală pe episcopul acesta văzut, ci îl înşală pe cel nevăzut. Într-o împrejurare ca aceasta nu avem să dăm cuvânt trupului, ci lui Dumnezeu, care cunoaşte cele ascunse.

Se cuvine, aşadar, nu numai să ne numim creştini, ci să şi fim; căci sunt unii care îl numesc pe episcop episcop, dar fac toate fără el. Unii ca aceştia nu mi se par a avea o conştiinţă curată, pentru că adunările lor nu sunt întemeiate potrivit poruncii Domnului.

Lucrurile au un sfârşit, iar în faţa noastră stau acestea două: moartea şi viaţa; şi fiecare are să meargă la locul lui (cf. Fap 1,25). După cum sunt două monede, una a lui Dumnezeu, iar alta a lumii, şi fiecare dintre ele are un chip propriu, tot aşa, şi cei necredincioşi au chipul acestei lumi, iar cei credincioşi au, în iubire, chipul lui Dumnezeu Tatăl prin Isus Cristos; dacă nu alegem, prin el, de bunăvoie moartea, în pătimirea lui, nu avem viaţa lui în noi.

Lasati un raspuns