Din Predicile sfântului Cezar de Arles, episcop
(Pred. 25, 1: CCL 103, 111-112)

Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire (Mt 5,7). Dulce este cuvântul „milostivire”, fraţilor preaiubiţi. Dar dacă numele este dulce, cu cât mai dulce nu este realitatea însăşi? Şi dacă toţi oamenii vor să o dobândească, ceea ce este mai rău este că nu toţi se comportă în aşa fel încât să o merite. Dacă toţi vor să aibă parte de milostivire, puţini sunt cei care o dau altora.

Omule, cu ce curaj îndrăzneşti să ceri ceea ce refuzi să dai altora? Cine doreşte să primească milostivirea în cer trebuie să o dea altora pe acest pământ. Aşadar, fraţilor preaiubiţi, deoarece cu toţii dorim milostivirea, să ne-o facem ocrotitoare în lumea aceasta, ca ea să ne elibereze în lumea cealaltă. Căci în cer există o milostivire la care se ajunge prin milostivirile pământeşti. În acest sens, Scriptura spune: Doamne, milostivirea ta este în ceruri (cf. Ps 35[36],6).

Există, aşadar, o milostivire pământească şi una cerească, adică una omenească şi una dumnezeiască. Care este milostivirea omenească? Aceea care îşi îndreaptă privirea spre nevoile săracilor. Însă care este milostivirea dumnezeiască? Fără îndoială, aceea care dă iertarea păcatelor. Tot ceea ce milostivirea omenească dă în timpul călătoriei, milostivirea dumnezeiască o restituie în patrie. Căci, pe acest pământ, Dumnezeu suferă de foame şi sete în toţi cei săraci, după cum a spus el însuşi: Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut (Mt 25,40). Ceea ce Dumnezeu binevoieşte, aşadar, să dea din cer, vrea să primească pe pământ.

Ce fel de oameni suntem noi, cei care, atunci când Dumnezeu dă, vrem să primim, iar când cere, nu vrem să-i dăm? Când unui sărac îi este foame, lui Cristos îi este foame, aşa cum a spus el însuşi: Am fost flămând şi nu mi-aţi dat să mănânc (Mt 25,42). Să nu dispreţuieşti deci nevoia săracilor, dacă vrei să speri cu siguranţă iertarea păcatelor. Lui Cristos îi este foame acum, fraţilor; el însuşi a voit să-i fie foame şi sete în toţi săracii; şi ceea ce primeşte pe pământ va restitui în cer.

Vă întreb, fraţilor, ce vreţi sau ce cereţi când veniţi la biserică? Ce altceva, dacă nu milostivirea? Daţi, aşadar, milostivirea pământească şi o veţi primi pe cea cerească. Săracul îţi cere ţie; tu îi ceri lui Dumnezeu; el îţi cere o bucată de pâine, iar tu, viaţa veşnică. Dă cerşetorului, ca să meriţi să primeşti de la Cristos. Ascultă cuvintele sale: Daţi şi vi se va da (Lc 6,38). Nu ştiu cu ce curaj vrei să primeşti ceea ce nu vrei să dai. De aceea, când veniţi la biserică, daţi de pomană săracilor, oricât de puţin, după posibilităţile voastre.