Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Semănaţi pentru voi înşivă în dreptate

Din Omiliile sfântului Vasile cel Mare, episcop
(Omil. 6, Despre caritate, 3.6: PG 31, 266-267.275)

O, omule, fă ca pământul! Dă şi tu roadele ca el, nu fi inferior naturii neînsufleţite! Pământul hrăneşte cu roadele sale, însă nu pentru a se bucura el însuşi de ele, ci pentru a-ţi face un serviciu. Tu, dimpotrivă, toate roadele binefacerii pe care o arăţi le aduni pentru tine, căci răsplata şi premiul pentru faptele bune merg la cei care le-au făcut. Tu ai dat celui flămând, dar ceea ce ai dat devine al tău, ba încă se întoarce la tine cu dobândă. Aşa cum grâul, care cade în pământ, este spre folosul celui care l-a semănat, tot la fel, pâinea dată celui flămând îţi va aduce ulterior multe beneficii. Aşadar, scopul agriculturii să fie pentru tine criteriul semănatului spiritual. Semănaţi pentru voi înşivă în dreptate (Os 10,12), spune Scriptura.

Va veni momentul în care va trebui să părăseşti bogăţiile, chiar dacă nu vrei, şi vei duce la Domnul gloria obţinută prin faptele bune, în timp ce un popor adunat în jurul tău, în faţa Judecătorului comun, te va numi binefăcător şi donator generos şi îţi va da toate titlurile care califică bunătatea faţă de oameni. Nu vezi oare, la teatru, oameni care, pentru o onoare de scurtă durată şi pentru zgomotul şi aplauzele mulţimii, irosesc bogăţii pentru a organiza spectacole, comedii, lupte crude cu fiarele, a căror simplă înfăţişare îţi inspiră dezgust?

Şi tu eşti zgârcit când e vorba să cheltui ceva care îţi poate aduce o slavă imensă? Dumnezeu te va aproba, îngerii te vor lăuda, toţi oamenii care au existat de la crearea lumii şi până acum te vor proclama fericit. Vei primi slava veşnică, coroana dreptăţii, împărăţia cerurilor ca răsplată pentru folosirea dreaptă a lucrurilor pământeşti şi trecătoare. Dar toate acestea te lasă indiferent, dispreţuieşti bunurile pe care ar trebui să le speri, fiind avid numai după bunurile pământeşti. Hai, aşadar! Dă cu drag ceea ce ai, fii generos şi darnic în a cheltui pentru cei nevoiaşi. Să se spună şi despre tine: El este darnic faţă de cei săraci, dreptatea lui rămâne în vecii vecilor (Ps 111[112],9).

Cât de recunoscător ar trebui să fii faţă de sărac, binefăcătorul tău! Cât de mulţumit, cât de bucuros şi de mândru ar trebui să fii de cinstea care ţi se face, că nu trebuie să baţi tu la uşa altuia, ci alţii bat la uşa ta! Dar tu eşti morocănos şi greu se ajunge la tine. Eviţi să te întâlneşti cu aceia, ca nu cumva să-ţi scape din mână nici cea mai mică pomană. Nu ştii decât un cuvânt: „Nu am nimic, nu pot să-ţi dau nimic, pentru că sunt sărac”. Într-adevăr, eşti sărac, ba chiar lipsit de orice bine adevărat: eşti sărac în iubire, sărac în omenie, sărac în credinţa în Dumnezeu, sărac în speranţa veşnică.

Lasati un raspuns