Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

SLUJITORI AI BISERICII, INFRACTORI POTENTIALI

„Biserica  este  sfânta!  Slujitorii  ei sunt  sfinti,  iar  moralitatea  lor  nu poate fi pusa la  indoiala!  In ceea ce priveste   activitatile   pe   care   le desfasoara,  sunt  vointa  Domnului, deci ceva, ceva, mai presus de… lege!“
Asa sa fie, oare? Nu cred! Pentru ca nimeni, absolut nimeni nu este mai presus de lege! Nici insusi Dumnezeu! Cu atât mai mult cu cât chiar  si existenta Lui este, uneori, pusa la indoiala! Indiferent de ce credem  si  in cine, indiferent  de  convingerile  pe  care  le avem  (fie pentru ca le-am dobândit  si ni le-am insusit, fie ca „ne-am nascut“ cu ele)  si pe care avem dreptul  – cel putin  teoretic –  sa  le  practicam (evident, cu anumite rezerve, totusi!), fara a polemiza pe tema religiei, a credintei, avem datoria ferma de a ne opune  si de  a  denunta  toate  acele  activitati „sfinte“  care  contravin  bunelor  moravuri si  sfideaza  legile  convietuirii in societate.
Practicile  medievale,  barbare,  desfasurate de slujitorii bisericii  in lacasurile de cult românesti, sunt, desigur condamnabile, atât de societate cât  si de legislatia in vigoare, a tarii.Desigur,pedeapsa trebuie sa fie  si ea exemplara, pentru a descuraja orice asa-zis „act sfânt“, care ar putea aduce prejudicii  morale  sau  care  ar  pune  in pericol integritatea corporala sau viata celor implicati in respectivul act. Pentru ca nimic si nimeni, niciodata, nu poate sa justifice comiterea unei orori.
In sfârsit, a crede in Diavol si a crede ca el poate fi „alungat“ prin teroare, prin  suferinta,  acum, in  mileniul  trei,când suntem pe punctul de a cuceri universul sfidând legile macro-fizicii, este o dovada  certa  a  unei  gândiri  primitive,dupa cum sesizeaza, de altfel corect, si presa straina.
Sa fie oare responsabile de aceasta „mentalitate“,  tocmai  decalajele  uriase dintre modul in care este aplicata „legis-latia Domnului“ in mediul rural, fata de cel urban, in tarile aflate in curs de dezvoltare? Sau, exista alte interese, alte preocupari,  in  cele  doua  medii,  separate printr-un „perete adiabatic“ si o „fereastra termopan“?
Pe scurt, daca  „Slujitorii Domnului“ din tinuturile lui {tefan Voda sunt primitivi si au timp sa se ocupe cu tehnici primitive,  ca  „alungarea  Diavolului  din persoane fizice“, cei din  tarile post-in-dustrializate  au  preocupari  „moderne“, de „ultima generatie“ (!), cum ar fi: pedofilia, hartuirea sexuala, sau cele legate de „brevetele de inventii“ ale Marchizului  de  Saade,  care, „imbracate in tinuta  islamica“ (patru  sotii  legale!),sufera o „transfomare de faza“ si degenereaza mai mult in poligamie, sexualitate de grup si „schimbari de partener“, supravegheate si  controlate  de…  un Guru.
Cât  priveste  coruptia  si  deturnarile de fonduri, escrocheriile de tot felul  in rândul  „Slujitorilor Domnului“, asa cum rezulta din statistici, acestea au devenit indeletniciri comune, atât in tarile boga-te, cât mai ales, in cele sarace.
Este jalnic! „Domnul“ acesta, in care noi „credem“ si  la  care „apelam“ in momentele  noastre  de  disperare,  nu este oare, in acest fel, compromis de cei ce-L  „calca“  in  picioare,  comitând  sub „egida“ Sa, acte ilegale grave, de mari proportii ?!  Dar  din  pacate,  asta  este realitatea!  Lumea  slujitorilor  Domnului, din bisericile occidentale, este „sfâsiata“ de tot ceea ce este mai rau si nedemn. De ipocrizie si lozinci de tot felul, pe care si religia si Biserica le interzic.
Printre  numeroasele  scandaluri,  finalizate cu dosare penale care-i asalteaza  pe  magistrati,  mai  ales  pe  judecatorii  de  instructie  francezi,  dar si belgieni, se afla si unul de ultima ora, al asa-zisului „parinte“ Lefort.Chiar daca ar fi atât de  „puternic“, precum  ii  sugereaza  numele  (n.a.  LeFort insemnând in lb. fr. „cel puternic“) ramâne de vazut cum va rezista el marturiei directorului de la Caminul de Copii „Rusifique“, dintr-o suburbie a Dakarului (Senegal). Conform reclamatiilor facute de  copii  si  de  parintii  acestora,  directorul Moussa Sow il acuza pe „slujitorul Domnului“ ca intre anii 1993-1995, ar fi abuzat sexual zeci de copii. Asemenea acuzatii ne fac sa-i asociem pe astfel de clerici,  deloc  moderni,  ci  de-a  dreptul primitivi,  cu  brutele si  cu  diavolii.  De aceea, cred ca nici macar bunul Dumnezeu, in  marea  Sa  marinimie,  nu-i poate ierta.In fond  si la urma urmei, problema noastra, a celor care stam  „strâmb“  si judecam  „drept“  (cum zice o vorba româneasca), a celor care luam atitudine impotriva actelor barbare, fie ele primitive  sau  moderne,  nu  este  François Lefort, slujitorul pedofil al Domnului,  si nici alti zeci sau chiar poate sute de religiosi care  „ard gazul“  in lacasurile de cult, pentru a profita de inocenta  si denaivitatea victimelor lor, ci denuntarea acestor  infractori  potentiali.  Criminali,care nu mai pot avea decât un singur drept: acela de a se adresa Domnului,din spatele…gratiilor!

EPILOG

Cu sute de ani in urma, când Inchizitia promulga legile, tortura si executa din  „vointa“ Domnului, datorita convingerilor ei pure si ferme („avansate“ pentru  acea  epoca),  eruditul  Giordano Bruno,  aparatorul  sistemului  heliocentric al lui Copernic, nu a fost iertat, el fiind ars pe rug in 1600, desi, in „saracia“  lui  dispunea  de  „resurse“  convertibile pentru cei ce il anchetau.
In 1643, dupa doua luni de detentie in  beciurile  Palatului  Pontifical  din Roma, Galileo Galilei a fost umilit si silit de Inchizitie sa-si renege propriile descoperiri (cum ar fi luneta, sau faptul ca Soarele, conform Legilor lui Kepler, este centrul  sistemului  nostru  solar  (Calea Lactee),  plasat intr-unul  din  focarele orbitelor eliptice descrise de planete in miscarea lor de revolutie, ca Jupiter, ca si Pamântul, poseda sateliti, ca Saturn este inconjurat de inele, sau ca pe Luna exista…munti!).
Asa  cum  putem  deduce  din  documentele Bibliotecii Nationale a Frantei, in acele timpuri, cel putin in rândul religiosilor, coruptia ca fenomen era inexistenta. Aparent, desi  „primitivi“  si  „marginalizati“ (ceea ce nu este o certitudine,  pentru  ca  ipocrizia, in  special in Franta, fusese deja „inventata“!) – ei se considerau „supusii Domnului“ si respectau cu strictete cartea Lui de „capatâi“, Biblia, in sensul adevaratelor lor convingeri religioase.E regretabil ca astazi, unii dintre religiosii nostri  „moderni“  (occidentali, dar si din tinuturile estice, mai putin avantajate istoric), au „imbogatit“ Biblia  si au facut extinderi si extrapolari, au inventat interpretari,  in sensul cât se poate de negativ al axei valorilor morale, sociale si politice, adoptând coruptia, pedofilia, hartuirea sexuala si santajul, sau tortura  si crima legalizata, ca  „moneda de schimb“, in numele Tatalui, al Fiului si al Sfântului Duh. Amin!

Prof . univ .
dr . Thomas CSINTA

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/thomas-csinta-slujitori-ai-bisericii-infractori-potentiali

Lasati un raspuns