Energie MISTERIOASĂ, legendă sau BLESTEM? Unde este cea de-a opta MINUNE a lumii: CAMERA de CHIHLIMBAR
Un salon uriaş de palat, împodobit cu mii de lambriuri din chihlimbar de diverse nuanţe şi cu nenumărate ornamente din aur, cu o mulţime de oglinzi şi mozaicuri, încrustate cu pietre preţioase…
Camera de Chihlimbar, din Palatul împărătesei Ecaterina a II-a de la Ţarskoe Selo. „Comoara” despre care s-a tot vorbit în această perioadă, în contextul „cazului Gurlitt”. Respectiv descoperirea a sute de picturi, în valoare de un miliard de euro, în casa lui Cornelius Gurlitt, cel care spune că deţine de la tatăl său secretul care ar putea conduce la descoperirea Camerei de Chihlimbar, a opta minune a lumii, dispărută fără urmă în anii 1940, în timpul celui De-al Doilea Război Mondial.
Salon de meditaţie
Şi poate că această „comoară” ajunsă deja legendă îşi merită mai mult numele de „Camera secretelor”, deoarece de-a lungul timpului a „cules” supoziţii, mistere, controverse.
De unde a pornit totul? Ideea a aparţinut sculptorului german Andreas Schlter, iar realizarea acestei minuni a început în 1701 în Prusia. A fost realizată de către un „maestru în chihlimbar”, danezul Gottfried Wolfram. După finalizare a rămas la Palatul Charlottenburg până în 1716, când a fost dăruita de către Regele Prusiei Friedrich Wilhelm I aliatului său, ţarul Petru cel Mare al Imperiului Rus. Acesta este considerat cel mai extravagant cadou oferit vreodată în istorie.
Prin urmare…Camera de Chihlimbar a fost expediată către Rusia. Şi instalată în Palatul de Iarnă al Ţarului, în Sankt-Petersburg. În 1755, din porunca ţarinei Elisabeta, camera a fost mutată la Palatul Ecaterina, din localitatea Puşkin de astăzi, numită la vremea aceea Ţarskoe Selo (“Satul ţarului”).
De-a lungul timpului, Camera de Chihlimbar a fost folosită drept „salon de meditaţie” pentru ţarina Elisabeta, drept „sală de adunare” pentru Ecaterina cea Mare, iar ţarul Alexandru al II-lea o considera…muzeu.
A durat 25 de ani!
Destinul i-a fost crud însă: a fost furată de hitlerişti, ca pradă de război. După cum notează unele cronici ale vremii, „a dispărut fără urmă, grăbindu-le moartea aventurierilor care au încercat să o găsească”. Dar…Rusia a hotărât că trebuie „să aibă” această Cameră cu orice preţ şi, prin urmare, a reconstruit-o în anii ’80. A durat 25 de ani! 40 de experţi ruşi, supravegheaţi de profesorul Alexandr Juravlev au refăcut camera pornind de la fotografii alb-negru. S-au folosit peste 6 tone de chihlimbar, iar mulţi dintre vizitatori aveau să mărturisească (după ce Camera a fost „deschisă” publicului), că intrând în ea au avut senzaţia că în atmosferă pluteşte o energie binefăcătoare…
Misterul însă persistă şi toată această „poveste” are şi o latură întunecată. Colecţionarii de artă înca mai speră să dezlege misterul, experţii la fel, căutătorii de comori şi ei.
Materialul din care este construita Camera are profunde conotaţii ezoterice. În vechime, chihlimbarul sau ambra era purtat de şamani şi vrăjitori pentru a puterile magice. Se spune că această piatră aduce putere mentală, iar în Ţarile Baltice există credinţa că ambra sau “aurul nordului” puteri de vindecare.
Cazuri stranii
În ceea ce priveşte dispariţia „comorii”, din seria „faptelor” legate de „efectele întunecate” ale Camerei face parte şi cazul generalului Gusev. Ofiţer al serviciilor secrete sovietice, fusese desemnat pentru investigarea dispariţiei Camerei de Chihlimbar. La un moment dat, acesta contactase un jurnalist pentru a-i dezvalui informaţii secrete, dar chiar înainte de întâlnirea cu ziaristul, Gusev a murit într-un accident de circulaţie dubios. Un alt caz este cel al vânătorului de comori George Stein, care şi-a cheltuit averea în căutarea preţioasei comori.
El credea că faimoasa Cameră se află ascunsă într-o mina de sare din apropierea oraşului Gottingen, din Germania. „Iniţiativă” fatală: în 1987 a fost găsit mort, într-o pădure din regiunea Bavaria. Stein fusese descoperit complet dezbrăcat şi cu abdomenul sfârtecat de bisturiu.
Cel mai straniu caz este considerat cel al pictorului Alexandr Juravlev: a condus, în perioada 1981-1997, lucrările de refacere a Camerei de Chihlimbar. Conform mărturiilor vremii, în timpul restaurarii Juravlev a redescoperit vechiul secret al colorării pietrelor de chihlimbar în diverse nuanţe. Curând după „redescoperire”, Juravlev avea să fie găsit mort, cu capul spart, în liftul blocului…Poliţia a clasat cazul, declarând că pictorul a fost victima unui jaf.
Un triumf politic
Pe scurt: în noiembrie 1941, Camera de Chihlimbar” avea să cadă sub controlul trupelor speciale conduse de baronul von Kunsberg. Batalionul SS condus de van Kunsberg fusese creat cu un singur scop: capturarea celor mai importante opere de artă şi transferarea acestora, în siguranţă, în Germania. Soldaţii din acest batalion au reuşit să desfacă panourile din preţiosul salon în doar 36 de ore, acestea fiind împachetate cu grijă în 29 de lăzi care au fost încărcate într-un tren cu destinaţia Königsberg.
Camera a fost instalată în castelul Königsberg, o fortăreaţă construită în secolul al XIII-lea de Ordinul Cavalerilor Teutoni. „Cea de-a opta minune a lumii” a fost expusă în această fortăreaţă-muzeu până în primăvara anului 1944, când a fost zărită pentru ultima dată…
Guvernul sovietic a înfiinţat abia în 1967 o comisie oficială care să caute Camera de Chihlimbar. Comisia a efectuat cercetări în subsoluri, buncăre, mine şi depozite subterane, funcţionând timp de 17 ani. În decembrie 1984, când încă nu fusese descoperită nicio dovadă care să ducă la comoara pierdută, comisia a fost desfiinţată…
Istoricul german Mario Morgner, cel care a studiat arhiva STASI – serviciul secret al RDG avea să descopere că agenţia germană a desfăşurat „Operaţiunea Puşkin”, pentru a identifica locul în care ar fi putut fi ascunsă „Camera de chihlimbar”. În cartea „Geheimsache Bernsteinzimmer”, istoricul relatează că STASI a cheltuit milioane de mărci şi efectuat 120 de operaţiuni de căutare în mine şi depozite în încercarea de a descoperi comoara. „Descoperirea Camerei ar fi fost un triumf politic pentru Germania de Est. Din punct de vedere al propagandei, succesul acestei operaţiuni ar fi ajutat RDG-ul să-şi promoveze imaginea, sugerând că ar fi Germania mai bună”, a declarat Morgner pentru Bloomberg.
Dintr-o carte publicată în 2004 de Catherine Scott-Clark şi Adrian Levy, doi jurnalişti de investigaţie din Marea Britanie, care au studiat documente sovietice şi germane şi au efectuat cercetări în Sankt-Petersburg, Moscova, Kaliningrad şi în numeroase alte oraşe, rezultă că minunata Cameră „a fost distrusă în timpul războiului, arzând în castelul Königsberg în urma unui incendiu provocat chiar de Armata Roşie”…
În 2003, în presa germană apăruseră articole ce catalogau ca imoral refuzul Rusiei de a restitui 1,6 milioane de opere de artă furate din Germania de Armata Roşie în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Guvernatoarea Sankt-Petersburgului, Valentina Matvinenko, a replicat atunci: „Imorale au fost furtul Camerei de Chihlimbar, asedierea Leningradului, distrugerea a mii de oraşe sovietice şi uciderea a milioane de ruşi. Avem toate drepturile să stabilim condiţiile restituirilor, pentru că noi am fost cei ce au plătit cel mai mare preţ în timpul Marelui Război Patriotic”….
