Patul trebuie sa tina sufletul treaz
Patul in care ne odihnim trupul este un loc de mica insemnatate. Cu toate acestea, unii oameni l-au ridicat la un rang foarte inalt, lucrandu-l din cele mai deosebite lemne si impodobindu-l cu metale scumpe si cu pietre rare. Cautand spre unii ca acestia, spre a nu ramane cu sufletul orb, Sfantul Ioan Gura de Aur ne prezinta in cuvinte aurite randuiala crestina si nefirescul din faptele celorlalti.
Patul trebuie sa tina sufletul treaz
Sfantul Ioan Gura de Aur spune: “Vai celor ce dorm in paturi de fildes si se desfata intru asternuturile lor, celor ce mananca iezi din turma si vitei de lapte din cirezi (Amos 6, 4), celor ce beau vinul strecurat si se ung cu mirurile cele mai de frunte! (…)Ce ticalosie mai mare poate fi, ca aceea de a dormi in paturi de fildes? Celelalte pacate, cum ar fi betia, lacomia, desfraul, aduc intr-o mica masura placere; dar tolanitul pe paturi de fildes ce placere are, ce dulceata?
Oare frumusetea unui pat ne face somnul mai dulce si mai placut? Daca ne gandim mai bine, e mai degraba mai impovarator si mai obositor. Cand te gandesti, in timp ce dormi pe un pat de fildes, ca altul nu are nici painea cea de toate zilele, nu te mustra oare cugetul, nu se revolta, osandind aceasta nepotrivire?
Daca este un lucru rau sa dormi pe paturi de fildes, ce cuvant de aparare am mai putea avea cand paturile mai sunt ferecate si in argint?
Vrei sa vezi un pat frumos? Ti-l voi arata indata!
Nu patul unui om de rand, nici de ostas, ci frumusete de pat imparatesc. De-ai fi cel mai ravnitor dintre oameni, stiu bine ca nu ti-ai dori un pat mai frumos ca patul imparatului. Si, ceea ce-i mai minunat, nu-ti arat patul unui imparat oarecare, ci al unuia de frunte, al unui imparat mai mare ca toti imparatii, cantat pana acum in toata lumea, iti arat patul imparatului David.
Ca patul acela nu era impodobit peste tot cu argint si aur, ci cu lacrimi si marturisire, insusi o spune, graind asa: “Spala-voi in fiecare noapte patul meu; cu lacrimile mele asternutul meu voi uda!” (Psalmi 6, 6). Lacrimile lui, ca niste margaritare, erau incrustate pretutindeni pe pat.
Uita-te la sufletul lui iubitor de Dumnezeu! Pentru ca ziua ii era prinsa de treburile cu mai-marii popoarelor, cu capeteniile de osti, cu neamurile, cu poporul sau, cu ostasii, cu razboaiele, cu pacea, cu treburile cetatii, cu treburile de obste, cu cele de departe, cu cele de aproape, pentru aceea ragazul pe care noi toti il cheltuim cu somnul, el il cheltuia cu marturisirea, rugaciunile si lacrimile. Si nu facea asta o noapte, iar a doua inceta; nici nu facea asta doua-trei nopti la rand, si apoi se oprea, ci facea asta in fiecare noapte.
“Spala-voi, spune el, in fiecare noapte patul meu; cu lacrimile mele asternutul meu voi uda!” Prin aceste cuvinte arata bogatia si desimea lacrimilor lui. Pe cand toti dormeau si era tacere adanca, atunci singur se ruga lui Dumnezeu; si Ochiul cel neadormit era inaintea celui ce plangea, care se tanguia si-si spunea pacatele.
Fa-ti si tu un pat ca acesta! Un pat ferecat cu argint starneste pizma oamenilor si aprinde mania lui Dumnezeu; dar astfel de lacrimi, ca acelea ale lui David, pot stinge chiar focul iadului.
Vrei sa-ti arat si un alt pat? Iata patul lui Iacov! Pamantul ii era patul, si piatra capatai. De aceea si a vazut piatra cea duhovniceasca si scara aceea pe care se suiau si se coborau ingerii.
Astfel de paturi sa ne facem si noi, ca sa avem visele lui Iacov! Dar daca ne culcam in paturi de argint, nu numai ca nu simtim nici o placere, dar mai avem si suparari. Cand te gandesti ca pe ger cumplit si in miez de noapte, in timp ce tu dormi in pat, saracul sta aruncat pe un morman de paie, in pridvoarele bailor, acoperit cu o rogojina, tremurand, inghetat de frig, istovit de foame, atunci stiu bine ca, de-ai fi mai impietrit ca toti oamenii, stiu bine ca te osandesti in sinea ta, caci tu ai mai mult decat iti trebuie, iar aceluia nu-i lasi sa aiba nici cele de trebuinta.
Un proverb spune ca nici un ostas, cand e pe campul de lupta, nu se incurca cu grijile vietii. Ostas esti si tu, ostas duhovnicesc! Iar un astfel de ostas nu doarme in pat de fildes, ci pe pamant.”
Asternut tare, iar nu pat moale
Un asternut mai tare ne tine sufletul treaz, pe cand un pat moala ne moleseste si trupul si sufletul. Indiferent de munca de peste zi si de locul vietuirii, crestinul se cuvine sa aibe sufletul treaz si in vremea noptii, spre a nu cadea prada vicleniei vrajmasului.
Patul cu asternutul mai tare a fost cinstit de toti sfintii si, la randul lor, de toti medicii. Trupul si sufletul se folosesc deopotriva de pe urma unui astfel de pat, pe cand, intr-un pat foarte moale, trupul si sufletul au de suferit.
Sfantul Nicodim Aghioritul ne atrage atentia asupra importantei patului in care ne petrecem noptile, zicand: “Paturile cele moi si saltelele umplute cu pene se cuvine sa le lepezi de la tine, ca pe unele ce sunt pricini de vatamare sufleteasca tuturor, atat batranilor, cat mai ales tinerilor, caci ele inmoaie trupul, il scufunda intr-un ocean de somn si il infierbinta peste masura, pricinuindu-i prin aceasta focurile poftei.”
Apoi, in Pateric, gasim urmatoarea pilda: “Un oarecare batran, fiind intrebat de un frate ce sa faca, pentru ca este razboit de patima curviei, i-a raspuns sa se pazeasca de multa mancare, de grairea de rau si de alte fapte care nasc o asemenea patima. Dar fratele, toate acestea pazindu-le, nu a aflat nici o vindecare patimii, ci, mergand adeseori la batranul, il intreba acelasi lucru. Atunci, sculandu-se acel batran, a venit la chilia fratelui si, vazand patul cel gros, unde dormea acela, a zis: “O, iata! Aceasta este pricina razboiului tau, frate!” Si de atunci, indepartand fratele asternutul cel moale, nu a mai fost luptat de duhul curviei.”
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/patul-trebuie-tina-sufletul-treaz-142610.html
