Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Holocaustul islamic euro-asiatic!

thomas_taliban„Un “pojar” mortal” !

« Traim o perioada de tranzitie in care Europa de maine nu va fi aceiasi Europa pe care noi inca o cunoastem.

Acum 50 de ani, generalul Charles De Gaulle spunea: Nu trebuie să ne ferim de cuvinte.

Este foarte bine că există francezi galbeni, francezi negri, francezi mulatri.

Ei sunt dovada că Franţa, conform vocaţiei sale universale, este deschisă tuturor raselor.

Dar cu condiţia ca ei să rămână o mică minoritate.

Dacă nu, Franţa nu va mai fi Franţa.

Noi suntem înainte de toate un popor de rasă albă, de cultură greacă şi latină şi de religie creştină.

Astea nu sunt poveşti!

Ia-ţi văzut pe musulmani?

Le-aţi privit turbanele şi djelabalele?

Vedeţi bine că nu sunt francezi!

Încercaţi să amestecaţi uleiul cu oţetul, agitaţi sticla şi după un moment veţi vedea că sunt din nou separate.

Arabii sunt arabi, francezii sunt francezi!

Credeţi că organismul francez poate să absoarbă zece milioane de musulmani, care mâine vor fi douăzeci de milioane şi poimâine patruzeci?

Daca îi integrăm, dacă toţi arabii şi berberii din Algeria vor fi consideraţi francezi, cum îi vom impiedica să vină în metropolă, atât timp cât nivelul de viaţa de aici este atât de ridicat?

Satul meu natal nu se va mai numi Colombey – Două Biserici, ci Colombey – Două Moschei!

N-a mai apucat să vadă cum o mare de steaguri tunisiene, algeriene şi marocane – şi niciun steag francez – îşi tălăzuia bucuria, acoperind Place de la Concorde şi Champs Elysee, în cinstea victoriei în alegeri a unui presedinte ce intră în Palatul Elisee “purtat pe umeri” de musulmanii care l-au votat în proporţie de 93%(!) – clasa politică franceză “călărind” valul uriaş al imigraţiei musulmane asemeni unui surfer iresponsabil ce speră să ajungă pe o plajă luxuriantă, dar care, probabil, îşi va sfârşi cursa dementă, prăbuşit de val, în “raiul” lui Mahomed.

N-a mai apucat să vadă cum, “mâine”, musulmanii îl vor alege pe unul de-al lor.

N-a mai apucat să vadă cum uleiul se transformă, treptat-treptat, în oţet!

Acum aproape 50 de ani, Enoch Powell – văzând cum naţiunea britanică privea liniştită de pe metereze apropierea uriaşului val de musulmani – a spus :

“Este ca şi cum ai privi o întreagă naţiune lucrând de zor la înălţarea propriului rug funerar”.

Enoch Powell, unul dintre puţinii care nu a vrut să facă “pasul înapoi”, n-a mai apucat să vadă cum lorzii Mohamed Şheikh şi Nazir Ahmed s-au aşezat pe locurile unde altădata au stat lordul George Nathaniel Curzon şi alţii asemenea lui; n-a mai apucat să audă cuvintele ministrului “englez ” Şhahid Malik: “In 2009 vom avea 8 deputaţi musulmani, iar în 2014 vom avea 16 deputaţi musulmani. În acest ritm întreg parlamentul va fi musulman.

Sunt încrezător că Primul Ministru, cu voia lui Allah, va fi de acum în 30 de ani un prim ministru ce va avea aceeaşi credinţă cu mine.”

Cu Ivo Opstelten se încheie lista olandezilor care au fost primarii Rotterdamului în ultimii 200 de ani; cu marocanul Ahmed Aboutaleb începe lista musulmanilor ce vor conduce orasul înfiinţat la 1270 şi în care olandezii de baştină mai reprezintă încă 55% din populaţie.

In 1629 olandezul Jan Pieterszoon Coen îi înfrângea pe musulmani devenind Guvernatorul General al Indoneziei!

Astazi, musulmanul Ahmed Aboutaleb îi conduce pe cetăţenii Rotterdamului!

Dacă în 1989 în parlamentul bruxellez nu era niciun musulman, azi, 21,3% din locuri sunt ocupate de musulmani, deputata Mahinur Ozedemir fiind şi prima politiciană din Europa purtătoare a vălului islamic.

Şi guvernul bruxellez se poate mândri că şi-a deschis porţile în faţa musulmanilor: Fadila Laanan şi Emir Kir, fiind deja membri ai executivului.

Rusia nu se mândreşte – ca Norvegia – că o musulmană a ocupat funcţia de ministru al culturii şi nici că Duma, este împănată de musulmani, asemeni Bundestagului sau parlamentului suedez.

Vice-premierul rus Dmitri Rogozin îşi atenţionează critic vecinii: “Spaţiul cultural european este pe cale să fie redus de culturile venite din sud.

Berlinul nu a ajuns oare al treilea oraş turc din lume?

Dacă vrem să integrăm alte culturi nu trebuie să ne pierdem propriile valori culturale”.

Si … totusi: dacă Berlinul este al treilea oraş turc din lume, atunci Moscova cu ai săi cca. 5 milioane musulmani (Rogozin n-o mai spune), al catelea o fi ?!?

Si in Rusia musulmanii îşi urmează drumul încercând să umple golul lăsat de prăbuşirea demografică de nestăvilit, studiile ONU arătând că în 2050 Rusia va avea cca. 108 milioane de locuitori (140 milioane azi), dintre care mai mult de 40% vor fi musulmani – iar conducatorii rusi sunt mult mai puţin vocali în interior, decât sunt în exteriorul Rusiei.

Si pentru ca totul sa fie clar: “Noi credem că aici suntem la noi acasă. Poate voi sunteţi străinii.

Suntem la noi acasă şi vom instaura regulile (Şharia) care ne convin, fie că vă place sau nu.

Toate încercările de a ne impiedica vor atrage după ele o ripostă sângeroasă. Vom îneca Moscova în sânge”.

Astfel şi-a încheiat avocatul musulman Daguir Khassavov interviul acordat, la oră de maximă audienţă, televiziunii moscovite REN TV.

Pavel Odintsov, purtătorul de cuvânt al Curţii Supreme a Rusiei, l-a sfătuit pe avocat “să-şi cântărească mai bine declaraţiile publice”, în timp ce Vsevolod Tchaplin – preşedintele Departamentului Sinodal pentru Relaţiile Bisericii cu Societatea – n-a exclus ipoteza unei legalizări a tribunalelor islamice :”Nu trebuie să împiedicăm comunitatea musulmană să trăiască după propriile sale reguli”.

Prin urmare, nici rusii nu sunt cu nimic mai vrednici decat occidentalii.

Cu totii isi sapa de zor groapa. 

(Neagu Djuvara, 25 noiembrie 2012, Netpoker, http://www.netpoker.ro/forum/index.php?topic=6356.0)  

 

“Islamizarea Europei”! 

 

« Dragi prieteni,

Vă mulţumesc foarte mult pentru că m-aţi invitat.

Vin în America cu o misiune. 

Nu este totul bine în lumea veche. 

54 milioane de musulmani traiesc în Europa! 

În urmatorii 12 ani, 25% din populatia Europei va fi musulmana. 

Islamul nu este o religie, este o ideologie politica care stabileste reguli precise pentru societatea si  viata fiecarei persoane.

Se conturează un imens pericol şi este foarte greu să fii optimist. 

S-ar putea să ne aflăm în faza finală a islamizării Europei. 

Aceasta nu este numai un pericol actual şi transparent pentru însăşi viitorul Europei, ci un pericol pentru America şi pentru întreaga supra-vieţuire a Vestuilui. 

Statele Unite constituie ultimul bastion al civilizaţiei apusene care ar înfrunta o Europă islamică.

Întâi, voi descrie situaţia existentă pe teritoriul Europei, iar apoi voi spune câteva cuvinte despre Islam.

Europa, pe care dumneavoastră o cunoaşteţi, este în schimbare. 

Dvs. aţi văzut, probabil, evenimente importante, anumite semne. 

Dar în toate aceste oraşe, uneori la numai câteva case distanţă de destinaţiile dumneavoastră turistice, este o cu totul altă lume. 

Este o lume a societăţii paralele create de imigrarea musulmană în masă.

Pretutindeni în Europa se ridică o nouă realitate: întregi cartiere musulmane, unde rezidă sau, măcar, poate fi văzută foarte puţină populaţie indigenă.

Şi dacă este, ajunge s-o regrete. 

Şi acest lucru este valabil chiar şi pentru poliţie. 

Este o lume a eşarfelor de cap, o lume în care femeile se preumblă într-o ţinută în care nu li se vede faţa şi cu o droaie de copii după ele, iar soţii lor, sau dacă preferaţi proprietarii lor de sclavi, păşesc cu trei paşi înaintea lor. 

Ai moschei la multe colţuri de stradă. 

Prăvăliile au semne pe care nici dumneavoastră şi nici eu nu le putem citi. 

Cu greu veţi găsi vreo activitate economică.

Există ghetouri musulmane, controlate de fanatici religioşi. 

Există cartiere musulmane şi ele cresc ca ciupercile în toate oraşele de-a curmezişul Europei. 

Acestea sunt construcţiile de blocuri pentru controlul populaţiei crescânde a Europei, stradă cu stradă, cartier cu cartier, oraş cu oraş.

Există acum mii de moschei în toată Europa. 

Cu congregaţii mai largi decât în bisericile creştine.

Şi în fiecare oraş european există planuri de a construi supermoschee care să facă să pară şi mai pitice fiecare biserică în acea regiune. 

Semnalul este evident: Noi dominăm!

Multe oraşe europene sunt deja pe un sfert muslemizate: luaţi doar Amsterdamul, Marsilia sau Malmo în Suedia. 

În multe oraşe, majoritatea populaţiei sub 18 ani este musulmană. Parisul este acum înconjurat de un cerc de cartiere musulmane. 

Mohamed, este acum cel mai popular nume în rândul băieţilor, în multe oraşe.

În unele şcoli elementare din Amsterdam nu se mai poate vorbi despre ferme, deoarece asta ar însemna să se menţioneze şi porcul, ceea ce ar fi o insultă pentru musulmani. 

Multe şcoli din Belgia şi Danemarca servesc elevilor numai “halal food” (adică mâncare acceptată de religia musulmană, fără carne de porc sau carne de animal nesacrificat conform ritualurilor musulmane). 

În Amsterdam, cândva un oraş tolerant, gay-ii (adică homosexualii) sunt crunt bătuţi aproape exclusiv de către musulmani. 

Femeile nemusulmane aud regulat strigânduli-se “curvă, curvă”. Antenele farfurii de televiziune nu sunt îndreptate spre canalele locale, ci numai spre staţiile din ţările de provenienţă musulmană. 

În Franţa, profesorii de şcoală sunt îndrumaţi să evite autorii care sunt consideraţi ofensivi” musulmanilor, inclusiv Voltaire şi Diderot; acelaşi lucru este valabil şi pentru Darwin. 

Istoria Holocaustului nu mai poate fi predată în şcoală din cauaza sensibilităţii musulmane.

În Anglia, tribunalele “Sharia” fac acum parte oficial din sistemul legislativ britanic (tribunalele sharia sunt instanţe judecătoreşti musulmane, care acţionează din moschei – n.t.)

Multe cartiere din Franţa sunt astăzi zone “de necirculat” pentru femeile fără capul acoperit cu un şal. În urmă cu o săptămână, un bărbat aproape a murit după ce a fost bătut de musulmani pe o stradă din Bruxelles, pentru că a fost văzut bând, când le ei era Ramadanul.

Evreii părăsesc Franţa în număr record, fugind de cel mai crunt val de antisemitism de la al doilea război mondial. 

Franceza este o limbă vorbită astăzi curent pe străzile din Tel Aviv şi Natania, din Israel. 

Aş putea continua cu multe povestiri de acest gen, povestiri despre islamizare. 

Un total de 54 de milioane de musulmani trăiesc astăzi în Europa. 

Într-un calcul recent al Universităţii San Diego, s-a constatat că în numai următorii 12 ani, 25 % din populaţia Europei vor fi musulmani. Bernatd Lewis a prezis o majoritate musulmană până la sfârşitul acestui secol.

Acestea, desigur, sunt numai cifre. Şi cifrele n-ar fi ameninţătoare dacă imigranţii musulmani ar manifesta o tendinţă de asimilare. Însă sunt infime semnele în sensul ăsta. “Pew Research Center” a raportat că jumătate din musulmanii francezi consideră loialitatea lor faţă de islam mai puternică dacât loialitatea lor faţă de Franţa. (Pew Research Center este o organizaţie americană care oferă opţiuni, atitudini şi tendinţe ale opiniei publice din SUA şi din lume – n.t.) 

O treime din musulmanii francezi nu se opun deloc atacurilor sinucigaşe. 

Iar Centrul Britanic pentru Coeziune Socială a comunicat că o treime din studenţii musulmani britanici se pronunţă pentru un “califat” mondial. 

Musulmanii cer să “li se arate respect”, iar noi le arătăm acest respect : avem sărbători musulmane oficiale de stat.

Procurorul General creştin-democrat tinde să accepte “sharia” dacă există o majoritate musulmană. 

Avem miniştrii, membri de cabinet, cu paşapoarte Maroc şi Turcia. 

Cererile musulmane sunt susţinute de comportări nelegale, mergând de la crime mărunte şi violenţe întâmplătoare, de exemplu contra lucrătorilor pe ambulanţe şi şoferi de autobuz, până la răzmeriţe pe scară redusă. 

Parisul a văzut asemenea revolte în suburbiile sale. 

Eu îi numesc pe aceşti criminali “colonişti”. 

Pentru că asta sunt. 

Ei nu vin să se integreze în societăţile noastre; ei vin să integreze societăţile noastre în Dar-al-Islam – ul lor. Din cauza asta sunt colonişti. (Dar-al-Islam este o secţiune a islamului mondial – n. t.)

Multe din aceste violenţe de stradă, de care am pomenit, sunt îndreptate exclusiv împotriva nemusulmanilor, forţând pe mulţi dintre băştinaşi (localnici) să părăsească propriul lor cartier, propriul oraş, propria ţară. 

Mai mult, musulmanii reprezintă astăzi un număr de votanţi care nu se poate ignora.

Al doilea lucru pe care trebuie să-l ştiţi este importanţa profetului Mohamed. 

Conduita lui este un exemplu pentru toţi musulmanii şi nu poate fi criticată. 

Acum, dacă Mohamed ar fi fost un om al păcii, cum ar fi, să spunem, Gandi sau Maica Tereza, n-ar fi fost nici o problemă. 

Dar Mahomed a fost un şef de bandă, un asasin, un pedofil şi a avut mai multe căsătorii în acelaşi timp. 

Tradiţia islamică ne povesteşte cum s-a luptat el în bătălii, cum şi-a omorît duşmanii şi chiar că executa prizonieri de război. 

Mohamed însuşi a masacrat tribul iudeu al lui Banu Qurayzah. 

Dacă ceva este bine pentru Islam, e bine; dacă este rău pentru Islam, este rău.

Să nu încerce nimeni să vă păcălească cu faptul că islamul ar fi o religie. 

Desigur, are un Dumnezeu, o lume de apoi şi cele 72 de fecioare. 

Dar, în esenţă, Islamul este o ideologie politică. 

Este un sistem care stabileşte reguli precise pentru societate şi pentru viaţa fiecărei persoane. Islamul vrea să dicteze fiecare aspect al vieţii. Islamul înseamnă “resemnare” sau supunere. Islamul nu este compatibil cu libertatea sau cu democraţia, pentrucă se străduieşte să obţină “sharia”, in dorinta de a deveni o religie totalitara.

Acum ştiţi de ce Winston Churchill a numit Islamul “cea mai retrogradă forţă din lume” şi de ce a comparat “Mein Kampf” cu Coranul. 

Publicul a acceptat sincer povestea palestiniană şi vede Israelul ca agresor. 

Dar eu am trăit în ţara aceea şi am vizitat-o de o mulţime de ori. Eu susţin Israelul. 

Întâi, pentru că este patria evreiască după două mii de ani de exil, incluzând Auschwitzul, în al doile rând pentru că este o democraţie şi în al treilea rând pentru că Israelul este prima nostră linie de apărare.

Această micuţă ţară este situată pe linia de luptă contra jihadului, frustrând (lipsind) avansarea teritorială a Islamului. 

Israelul înfruntă linia de luptă a jihadului la fel ca şi Kaşmirul, Kosovo, Filipinele, Sudul Tailandei, Darfur în Sudan sau Libanul. 

Israelul este pur şi simplu în cale. Aşa cum a fost şi Berlinul de Vest în timpul războiului rece.

Războiul împotriva Israelului nu este un război împotriva Israelului, ci este un război împortiva Apusului. 

Este “jihad”! Israelul primeşte doar loviturile îndreptate spre noi. 

Dacă nu ar fi fost Israelul, imperialismul islamic ar fi găsit alte căi de a-şi revărsa energia şi dorinţa de cucerire. 

Mulţumită părinţilor israelieni care-şi trimit copii la armată şi veghează nopţile, părinţii din Europe şi America pot dormi şi visa în linişte, fără a fi se gândi la pericolele ce se conturează.

În Europa mulţi demonstrează pentru abandonarea Isarelului şi preocuparea faţă de nemulţumirile minorităţilor musulmane. 

Dar dacă, Doamne fereşte, Israelul s-ar scufunda, asta n-ar aduce nici un fel de consolare Vest-ului şi n-ar însemna deloc o schimbare a comportării minorităţilor noastrte musulmane sau vreo acceptare a valorilor noastre.. 

Din contra, sfârşitul Israelului ar însemna o încurajare enormă a forţelor Islamului.

Ei ar vedea – şi, oarecum, pe bună dreptate – o cedare a Israelului ca dovadă că Vestul este slab şi pierdut. 

Sfârşitul Israelului n-ar însemna sfârşitul problemelor noastre cu Islamul, ci din contra numai începutul. 

Ar însemna începutul bătăliei finale pentru dominaţia mondială.

Dacă pot obţine Israelul, pot obţine totul. 

Aşa zişi jurnalişti etichetează în mod voluntar pe orice critici ai islamizării drept “extremişti de dreapta” sau “rasişti”. În ţara mea, în Olanda, 60% din populaţie consideră imigrarea în masă a musulmanilor, drept greşeala politică numărul unu de la al doilea război mondial încoace. 

Şi alţi 60% consideră Islamul ca cel mai mare pericol. 

Luminile se pot stinge în Europa mai repede decât vă puteţi imagina. 

O Europă islamică înseamnă o Europă fără libertate şi democraţie, un deşert economic, un coşmar intelectual şi o pierdere de putere militară pentru America, deoarece aliaţii săi se vor transforma în duşmani, duşmani cu bombe atomice. 

Cu o Europă islamică, America va trebui singură să apere moştenirea Romei, a Atenei şi a Ierusalimului.

Dragi prieteni, libertatea este cea mai preţioasă dintre cadouri. 

Generaţia mea niciodată n-a trebuit să lupte pentru această libertate, ea ne-a fost oferită pe o tavă de argint, de către oameni care au luptat pentru ea cu viaţa lor. 

Pe tot cuprinsul Europei, cimitirele americane ne amintesc de băieţi tineri care niciodată n-au ajuns acasă şi a căror amintire noi o preţuim. 

Generaţia mea nu este proprietara acestei libertăţi; noi suntem numai păstrătorii, paznicii ei. 

Noi putem doar preda această libertate greu obţinută, copiilor Europei, în aceeaşi stare în care ne-a fost oferită nouă. 

Noi nu putem ajunge la nici o înţelegere cu mulahii şi imamii (conducători religioşi musulmani – nota mea). 

Generaţiile viitoare nu ne vor ierta niciodată. Noi nu ne putem risipi libertăţile. 

Pur şi simplu nu avem dreptul să facem asta.

Trebuie să facem tot ce este posibil acum pentru a opri această inconstienta unor politicieni de-ai nostri, pentru ca să nu ajungem ca islamul sa distruga lumea aceasta liberă pe care noi o cunoaştem. »

Vă mulţumesc, Geert WILDERS[1]

 

COMENTARIUL AUTORULUI

 

Desigur, cele relatate de Domnul Neagu Djuvara (un mare intelectual, pentru care am o deosebita stima si un deosebit respect si „sustinut” intr-o alta exprimare, ceva mai „plastica si de catre Geert Wilders !), in materialul prezentat mai sus, nu sunt nici lipsite de interes si nu sunt nici ireale, dar oare exista in Europa de maine un real pericol al instaurarii unui real Holocaust Islamic (conform teoriei interpolarii, din analiza numerica, ″adaptata″ fenomenului de islamizare !), asa cum sugereaza articolul Domniei sale?

Pentru a putea raspunde la aceasta intrebare sa analizam pe scurt rolul si importanta religiei musulmane (islamice) in Europa de astazi, precum si modul in care, respectiv, mijloacele prin care, aceasta se ″dezlantuie″ in cucerirea unor noi ″orizonturi″ pe continentul nostru.

Intr-adevar, in ultimii ani progresul ideologiei islamice a luat o amploare considerabala in Europa Occidentala si in special in tarile post-industrializate, atat cele ″rezistente″ la marea criza economica mondiala, in plina desfasurare dupa 2008, ca Franta (in care s-ar ″inchide″ Biserici pentru a ″deschide″ Moscheei ?!) si Marea Britanie sau Belgia si Olanda (a se vedea si articolul autorului din ciclul de articole consacrate acestei tematici: ″Bilantul unui deceniu de terorism si antiterorism american (I-VII)″: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/01/bilantul-unui-deceniu-de-terorism-si.htmlhttp://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42361-bilantul-terorismului-si-antiterorismului-american-in-ultimul-deceniu-si-jumatate-partea-i.htmlhttp://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42371-bilantul-terorismului-si-antiterorismului-american-in-ultimul-deceniu-si-jumatate-partea-ii.html;  http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42389-bilantul-terorismului-si-antiterorismului-american-in-ultimul-deceniu-si-jumatate-partea-iii.html), cat si in cele in plina criza ca Italia si Spania,  care devin, astfel, ″exportatoare″ al islamului in restul Europei, responsabil (conform unei majoritati a opiniei publice !) de terorismul international si de toate atentatele comise contra dusmanilor acestuia.

Tot conform acestei majoritati, vina ar reveni cu precadere Adunarii Parlamentare din 19 septembrie 1991 [Recomandarea 1162(1991)1] conform careia tarile occidentale ar fi permis practicarea libera (fara control !) a religiei musulmane, avand in vedere contributia pe care cultura islamica ar putea aduce la cultura europeana !

Aceasta majoritate a opiniei publice (care de-altfel este in crestere !), este convinsa ca Europa si-a pierdut propriile sale valori cand tarilor ei a fost permis sa se inspire din legile Coranului. (a se vedea si: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/05/islamizarea-europei.htmlhttp://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/12/cele-sapte-pacate-capitale-ale-turciei.html)

Pana si in ″Tara Soarelui Rasare″, islamul este ″restrictionat″ intocmai din aceste considerente. (A se vedea si articolul autorului pe aceasta tematica : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/09/necunoscutul-musulmanii-si-japonia1.html).

In sfarsit, conform dusmanilor Islamului, ea este o religie netoleranta si deosebit de agresiva care sunt continute in (si rezulta direct din !) textele fondatoare ale acestei religii !

Toti cei care cunosc aceste texte stiu ca violenta si fanatismul in Islam provin direct din textele sfinte ale lui (Coran, Sunnah) si nu din nebunia islamistilor, care nu fac altceva decat sa-le respecte ca pe niste cuvinte ale Domnului (cu ceva mai multa fidelitate decat crestinii)!

Si ca Razboiul Sfant ar fi o ″datorie″ si singurul mijloc (considerat normal !) de transmitere al mesajului lui Allah.

De-altfel, interpretarea textelor sfinte (sacre), in masura in care ele sunt interpretabile, este inradacinata de secole in Islam.

In fond, cele doua surse de drept musulman, Coranul si Sunnah, au fost completate inca din primele secole de catre acesta prin ″efortul de interpretare ale textelor sfinte″ desemnat prin termenul arab : ″Idjtihad″.

Aceasta interpretare corespunde unei perioade de mare dinamism intelectual care se va intinde pana in secolul X, cand practic, asistam la inchiderea acestuia.

In ceea ce priveste migratia musulmanilor in teritoriile nemusulmane, conform dusmanilor acestuia, ar fi o strategie de ″cucerire″ cu scopul de a face cunoscut (raspandi) Islamul pentru pregatirea ″Djihad″-ului si transformarea ″putin cu putin″ a culturii tarii ospitaliere, de maniera progresiva, in ″Shariah″ (Şharia, Shari’a), lege islamica (care acoperă toate aspectele vieții, de la guvernare si relații externe până la viața de zi cu zi a individului si comunității) avand la baza Coranul.

Conform ideologiei celor care se opun ″islamizarii Europei″, intr-o prima faza, musulmanii se organizeaza intr-o structura de ″comunitate″ din cea de ″minoritate″ si isi impun punctul lor de vedere (conform Drepturilor fundamentale ale Omului) in privinta practicilor religioase : lacasuri de rugaciuni (Moschee), crearea de scoli coranice, biblioteci, invatamantul in limba araba si a limbii arabe, etc., ceea ce cel putin la prima vedere pare a fi ″rezonabil″ !

Moscheele devin astfel centrul tuturor activitatilor comunitatiilor, ale caror scop principal consista in primirea noilor sositi, o etapa in care nemusulmanii nu si-ar da seama de pericol, pentru ca in perceptia lor Moscheea este un loc de rugaciune ca si Biserica (Catolica, Evanghelica, Luterna, Ortodoxa, Reformata, Protestanta, Baptista, etc.)

Dupa ce comunitatile sunt bine organizate si sudate, procesul ar intra in cea de-a doua faza, pregatirea Djihad-ului pentru a impune Shari’a.

Coranul, cartea sfanta a Islamului (in care cetatenia nu exista, insa comunitatea este extrem de importanta !) nu este ca Biblia sau Evanghelia, o ″naratiune″, ci mai exact el ar fi ″textul″ (mesaj !) al lui Allah transmis prin intermediul lui Djibril lui Mahomet, motiv pentru care el nu ar putea fi nici criticat si nici adaptat, fiind : ″invariabil in timp si spatiu ″, care interzice unui musulman convertirea sa la o alta religie (sub rezerva condamnarii acestuia la moarte !), ceea ce explica si faptul ca tarile musulmane colonizate niciodata nu s-au convertit la Crestinism.

Printre cele 17 pacate capitale ale Islamului (care interzice, printre altele, cu desavarsire si separarea dintre religie si celelalte aspecte ale vietii sociale), neincrederea (lipsa de loialitate), este mult mai grava decat crima sau furtul !

In continuare, in cadrul acestui proces complex de ″islamizare″, codul vestimentar devine din ce in ce mai mult distinctiv.

″Hidjab″-ul este inlocuit cu ″Niqab″ in locurile publice, pentru ca ulterior, sa aiba loc abolirea mixitatii sociale in aceste locuri.

Mai tarziu, aceasta mixitate este abolita si intre barbati si femei (musulmani) si in sfarsit are loc separarea comunitatii musulmane de celelalte comunitati, nemusulmane, in cadrul careia, membrii sai vor impune cu strictete Chari’a (Şharia), inclusiv, codul vestimentar, codul alimentar, precum si al relatiilor interpersonale din afara comunitatii, etc.

Datorita expansiunii lor demografice, moscheele, scolile, cluburile, precum si organizatiile lor se inmultesc, iar doctina lor ″taqiya″ (taqiyya sau takia, o practica care consista in disimularea strategica a apartenetei la un grup religios, respectiv, in a practica in secret  propria religie pentru a scapa persecutiilor), capata din ce in ce mai multa importanta in cadrul societastii civile si in timp, reusesc sa modifice in profunzime cultura tarii ospitaliere.

Majoritatea celor care sunt dusmani ai islamului (cea dea doua religie europeana, de-altfel), sustin ca musulmanii ar forma o comunitate de peste un miliard de locuitori.

Ceea ce pare a fi impresionant  in raport cu Europa Occidentala si America de Nord.

Acest numar este de ordinul celor mai populate tari din lume : China, India, respectiv ansamblul tarilor occidentale civilizate (Europa Occidentala, America de Nord, Japonia, Australia, Noua Zeelanda, Israelul) si Federatia Rusa (fosta URSS) la un loc.

Din contra, printre altele, cele mai populate doua state musulmane, Indonezia si Nigeria sunt mult mai mici ca SUA (cca 3000 milioane de locuitori).

Este adevarat ca in deceniile 6 si 7 ale secolului trecut, tarile musulmane aveau o rata de crestere a fertilitatii ridicata in raport cu cea din ca tarile occidentale, insa la sfarsitul secolului (intre 1980-2000), aceasta rata a scazut considerabil : de la 4,1% la 2,7% in Indonezia, de la 6,5% la 5,3% in Pakistan, de la 5,3% la 3,5% in Egipt,  de la 7,3% la 3,1% in Algeria si de la 6,3% la 3,3% in Bangladesh, chiar daca ea ramane totusi superioara inca celei din Occident.

In schimb, niciun stat musulman nu figureaza inca printre marile puteri industriale (producatoare de masini, utilaje, masini-unelte, avioane, armament, produse primare ca otelul sau metalele nefereoase).

Cu toate ca au si ele rezerve de gaz si petrol, aceste doua surse de energie exista in abundenta si in alte locuri : Rusia, Angola, Venezuela, America de Nord, Marea Nordului, etc.

In plus, incepand cu anii ’70 tarile occidentale au dezvoltat si o serie de alte surse de enerigie alternativa : hidraulica, nucleara, solara, geotermica, eoliana, etc., la care am putea adauga si faptul ca materiile prime neenergetice (fier, minereuri rare, aur, argint, etc.) sunt dispersate si ele in afara tarilor musulmane (Rusia, continentul american, Australia, Africa subsahariana, etc.), iar tarile occidentale au si posibilitatea tehnologica a reciclarii lor, stiind ca institute de cercetari fundamentale si aplicate (de mare importanta si anvergura) legate de aceste tehnologii nu exista decat pe teritoriul lor si nu pe cel al tarilor islamice.

Singurele culturi care au penetrat de maniera semnificativa in lumea occidentala sunt cele din Japonia (sportul de lupta, bucataria, etc.), respectiv, cele din Extremul Orient (religii, medicina, tehnicicile de meditatie, etc.).

Rap-ul sau Rai-ul nu sunt decat fenomene marginale !

In ceea ce priveste bugetul apararii occidentale, respectiv, al NATO este colosal.

Odata cu lansarea razboiului in Irak, SUA au un buget egal cu bugetul tuturor tarilor planetei reunite la un loc, urmata de Franta, Marea Britanie, Germania, Japonia, Israel si Taiwan, care totalizeaza  la un loc peste ¾ din totatulul cheltuielilor militare in lume). (A se vedea si ciclul de articole ale autorului : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/01/bilantul-unui-deceniu-de-terorism-si.html)

Printre celelate tari care conteaza la nivel mondial, avem Rusia, China si India, care si ele sunt tari nemusulmane, iar cele mai mari tari producatoare de armament greu sunt tot marile puteri economice si militare ale G8 (SUA, Franta, Marea Britanie, Germania, Italia, Japonia, Rusia) si ceva mai departe China si Israel, de care tarile musulmane  (importatoare de armament !) sunt puternic dependente.

Si atunci, ma intreb, unde este oare, in prezent echivalentul musulman in societatea franceza ?

Cu certitudine, nicaieri !

Cea mai lunga perioada de expansiune musulmana are loc intre cca 810-750, cand islamul domina lumea, pentru ca intre 750-1059 sa se stabilizeze.

Intre 1050-1800 il isi reia expansiunea in Africa, Asia centrala si in India, cunoscuta in Occident in varianta sa otomana.

In secolele XIX-XX, este Occidentul care ia initiativa, pe care nu o pierde decat dupa 1945 (sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial), odata cu razboaiele de decolonizare.

Cea mai lunga perioada de expansiune musulmana si cea mai recenta, otomana, in Balcani si in Mediterana va dura cca un secol : intre 6 aprilie-29 mai 1453 (Caderea Constantinopolului, victoria Otomana, sub conducerea lui Mehmed II, care marcheaza disparitia Imperiului Bizantin) si 7 octombrie 1571 (Batalia navala de la Lépante, Golful Lépante, langa Petras in Grecia, victoria Sfintei Ligi Crestine).

Ultimul mare succes Otoman (Soliman Magnificul) a fost la Batalia de la Mohacs (29 august 1526), care va avea ca rezultat  impartirea Ungariei pana in 1686 intre Imperiul Otoman, Habsburgii Austrieci si Principatele Transilvaniei.

Dupa care au urmat si esecuri importante : la asediile de la Viena (1529), la cel de la Koszeg (1532), respectiv la Steinfeld, precum si cel de la Malta (1565).

In principiu, incepand cu anul 1530 frontierele dintre Islam si Crestinism au fost definitiv fixate si ele nu se vor schimba timp de 150 de ani !

In concluzie, in multiplele sale aplicatii ale adjectivului ″marginal″ (geografic, temporal, ideologic, economic, politic, militar si religios) luptele dintre Occidentali si Islam nu erau decat marginale, ceea ce face ca lumea musulmana sa nu fie considerata pentru Occident o amenintare reala !

Cu alte cuvinte, Islamul nu poate prezenta un pericol asa cum este el, ci numai daca s-ar putea organiza intr-o mare putere statala in jurul Califatelor Omayyazi (Umayyad, dinastie araba care a dominat intre 661-750), respectiv, Abbasizi (dinastie araba care a urmat Califatului Omeiad 661-750) sau intr-un mare imperiu, ca cel Otoman, cu o populatie (unita) numeroasa, cu o economie puternica si dinamica in toate sectoarele de actvitate, dispunand de o cercetare fundamentala si aplicata, respectiv, de o tehnologie de varf, de o puternica structura administrativa bine organizata, de o armata puternica si echipata in toate domeniile cu armament de ultima generatie, de o cultura omniprezenta si de o diplomatie activa pe toate continentele lumii.

Ceea ce nici macar intr-un viitor indepartat nu este imaginabil !

In acest context, deci, este greu de imaginat ca o tara europeana occidentala dezvoltata, post-industrializata (in care Islamul este cea de-a doua religie) ca Franta, Marea Britanie, Italia, Spania, Olanda sau Belgia, sa devina o tara (Regat sau Republica) islamica.

Chiar daca aceste tari, multiculturale recunoscand drepturile etnice, culturale, lingvistice, religioase ale minoritatilor, iar in numele acestui multiculturalism, musulmanii revendica o serie de drepturi specifice, nu rareori, in contradictie cu legile nationale.

Conform unui studiu realizat de catre Pew Research Center (PRC), in Franta Metropolitana, in prezent ar trai cca 4,7 milioane de musulmani (minorii inclusi, cu cel putin un parinte musulman), cca 7,5% din populatia nationala (si intre 5,5-6 milioane, conform datelor centralizate de catre Ministerul de Interne francez, la care  am avut acces), dintre care 1/3 ar fi credinciosi si practicanti.

Conform definitiei Natiunilor Unite (″o persoana care rezida intr-o alta tara decat cea de nastere″), in Franta traiesc aproape 7,5 milioane de straini (ceva mai putin de 12% din populatie), din care 5,3 milioane (aproape 8%) nascuti in afara UE.

Astfel, din acest punct de vedere, ea ocupa locul 6 pe plan mondial dupa : SUA (aproape 43 milioane), Rusia (peste 12 milioane), Germania (aproape 10 milioane) si Arabia Saudita, respectiv, Canada (peste 7 milioane) si inaintea Marii Britaniei (cca 7 milioane), Spania (cca 6,5 milioane) si Italia (ceva mai putin de 5 milioane).

In concluzie, puplatia de confesiune islamica in Franta, reprezinta astazi ″o majoritate covarsitoare″ in randul populatiei de origine straina din Franta Metropolitana (continental-europeana si Corsica).

Conform unui alt studiu (complementar) apartinand INSEE (Institutul National de Statistica si Studii Economice), dintre acestia cca 70.000-110.000 ar fi francezi convertiti la Islam, iar intre 20-30% dintre copii nascuti in Franta, originari din Maghreb (Algeria-cca 43,2%, Maroc-cca27,5%, Tunisia-cca11,4% si partial Egiptul, Libia si Mauritania, in UMA-Uniunea Maghrebului Arab) s-ar declara ″fara religie″ !

Restul, strainilor din populatie (neeurpoeni !), ar fi originari din Africa neagra (9,3%), Turcia (8,6%), etc.

Printre marile metropole franceze cu un procentaj important de musulmani mentionam Lille (aproape ½ din populatie, in regiunea urbana metropolitana, la Roubaix), Marsilia (cca ¼ din poplulatie, in anumite secrtoare chiar pana la 40%), Grand Paris (aproape 20% din populatie), Lyon (aproape 15% din populatie).

Printre orasele mari putem mentiona in estul Frantei, Besancon (13%), respectiv in sud, Perpignan (peste 15%).

Islamul este prima religie in Departamentul Seine Saint Denis (Regiunea urbana pariziana), unde traiesc cca ¼ dintre musulmanii in Greater (Grand) Paris, respectiv, 13,2% in Departamentul Val de Marne, 13% in Val d’Oise, alte doua departamente pariziene.

Populatia musulmana din Franta, mai saraca, are un procent de feritilitate mai mare decat populatia franceza : 3,3 contra 2 copii pentru o persoana de sex femin, iar cca 10% din aceasta populatie detine functii administrative (in politica, culte, etc.).

In Belgia, guvernul recunoaste Islamul din 1974, iar incepand din 1975 cursul de religie islamica este introdus in programa scolara si 43 dintre moschee clandestine au fost recunoscute de catre Ministrul de Interne Philippe Courard.

Daca in 1985 comunitatea musulmana belgiana numara cca 200.000 de membri, astazi ea numara aproape 700.000 de persoane (cca 2000.000 de marocani, 95.000 de turci si restul albanezi, iranieni, pakistanezi si senegalezi), din care insa apropape 1/5 sunt in situatie ilegala pe teritoriul national si cca 75% sunt practicanti, iar 40% ar trai in Regiunea Bruxelles.

Intre 80-90% dintre ei ar serba de maniera clandestina Aïd-el-kébir (sarbatoarea tapului la sfrasitul Ramadaului, cu peste 100.000 de sacrificii), sfidand cele mai elementare reguli de igiena si de sanatate publica.

Daca numarul belgienilor convertiti la Islam (care ar insemna ″pace, dragoste pentru apropiat″), cu zece ani in urma era intre 7.000-8.000, in zilele noastre ar exista intre 1000-1.200 de cereri, anual.

Astfel, numarul belgienilor convertiti la Islam astazi evaluam la cca 34.000.

Cei sceptici considera ca in cca 20 de ani, Bruxelles va deveni un oras cu o majoritate musulmana, populatia careia astazi este intr-un procent de aproape ¼ musulmana (cca 6% din populatia nationala, insa  peste 10% daca consideram si pe cei naturalizati).

Specialistii in demografia islamica apreciaza ca 1/3 din populatia ei va fi de origine musulmana, in jurul anului 2030.

In Marea Britanie, exista cca 2,5-2,8 milioane fideli islamului (a doua religie in Regat), care provin, in principiu (incepand din 1950) din fostele colonii ale fostului Imperiu Britanic (Pakistan, Bangladesh, India, etc.), iar numarul moscheelor ar fi de 1.538.

In Olanda, numarul lor ar fi de aproape 1 million de persoane, reprezentand 5,5% din populatia nationala, in Germania cca 5 milioane (5% din populatia nationala), in Italia cca 1,7 milioane (sub 3% din populatia nationala), iar in Spania ceva mai mult de 1 million (sub 2,5% din populatia nationala).

In tarile nordice, procent important de musulmani intalnim in Suedia (cca 500.000, 5% din populatia nationala), Danemarca (cca 250.000, 4,5% din populatia nationala) si Norvegia (cca 150.000, 3% din populatia nationala)

In ceea ce priveste viitorul, vom asista la ″prabusirea″ demografica europeana, care este prezenta, mai mult sau mai putin in toate tarile Europei Occidentale dezvoltate.

In Germania si Spania, situatie ar fi mai putin buna decat in Franta si Maria Britanie.

In documentul sau ″Convergence″ (Convergenta), Eurostat estimeaza o crestere demografica de 16 milioane in 50 de ani (2010-2060) in UE27 (Cele 27 de state ale Uniunii Europene).

In absenta imigratiei, Europa ar pierde 70 de milioane de locuitori, adica un aport demografic al imigratiei de 68 de milioane in 40 de ani, corespunzand la aproape 17% din populatia anului 2060.

Fara imigratie, Spania ar pierde peste 8 milioane de locuitori, iar Germania aproape 23 de milioane !

Conform aceluiasi document, peste ½ din cei de varsta pana la 40 de ani ar fi de origine straina in Spania si Germania in 2060, respectiv, ceva mai mult de 40% in Marea Britanie si 20% in Franta.

In ceea ce priveste Franta, eu cred ca acest procent este deja atins.

Conform anchetei ″Trajectoires et Origines″ (Itinerarii si Origini) in 2008, INSEE  (Institutul National de Statistica si Studii Economice) estima la peste 4,1 milioane numarul de musulmani in Franta (6,8% din populatia nationala) si la 4,7 de milioane numarul elor care au cel putin un parinte de confesie musulmana, ceea reprezenta pe atunci 34%, respectiv 41% din populatia tarii.

Conform acestui document numarul de copii raportat la o persoana de sex feminin ar fi in 2060: 1,8 pentru una de nationalitate franceza, contra a 8,1 pentru una de nationalitate musulmana, iar deja in 2027, 1/5 din populatia Frantei ar fi de confesiune musulmana.

Acest lucru pare a fi indoielnic, pentru ca astazi nicio tara in lume nu are o asemenea rata de natalitate !

Cateva tari, printre care : Mali, Burundi, Somalia si Afganistan depasesc 6%.

In sfarsit, avem motive sa ne temem de instaurarea unui Holocaust Islamic in Europa Occidentala?

Nu cred !

Intr-adevar, nu ar fi exclus (cel putin teoretic!), insa practic, foarte putin probabil.

Faptul ca Sharia’a, Legea Islamica avand la baza Coranul, in credinta islamica este relevata divin, prin efort heremeneutic modernizator, ea poate genera un sistem de legi care să nu fie rigid, așa cum sugerează, de ex., chiar ultimul raport din seria PNUD (Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare) referitor la Lumea Araba, care in cadrul Islamului permit flexibilitate.

Ceea ce n-ar intra neaparat intr-o contradictie cu afirmatia ca : “Membrii Organizației Conferinței Islamice reafirmă rolul istoric și civilizator al comunității credincioșilor musulmani (“ummah”) pe care Allah a facut-o cea mai bună dintre națiuni și care a daruit umanității o civilizație universală și cumpănită.”

Insa, exista contradictii de alta natura in privinta DUDO (Declariei Universale a Drepturilor Omului) : “Legea Islamică Shariah este unica sursă de referință pentru interpretarea sau clarificarea oricărui articol al acestei declarații.” (Art.25) sau “Nu poate exista crimă și astfel nici pedeapsă, decât în masura în care este prevazută de Shariah.” (Art.19)

«  “Ori Coranul ne spune, de ex. (surata 17, verset 33), că rudele unei victime inocente au dreptul să ucidă autorul crimei.

Iar, intr-un stat modern, de drept, așa ceva nu este admisibil, asta însemnând că shariah trebuie ori interpretată modernizator, ori pur și simplu abolită, căci în forma actuală ea nu este compatibilă cu drepturile omului, dar mai important, nu  este compatibilă cu statul de drept!

Ea reia practic “legea talionului”, (“Ochi pentru ochi, Dinte pentru dinte” !) din Vechiul Testament, abolit de catre Iisus Hristos și abandonat de toate statele moderne.

Prin semnarea Declarației de la Cairo, minișrii de externe ai țărilor musulmane practic afirmă ca normă juridică actualmente relevantă, binecunoscutul “drept al răzbunării sângelui”.

În materie de egalitatea sexelor, Art.6 al declarației prevede că “femeia este egală bărbatului în termeni de demnitate umană.”.

Într-o  anexă islamică la DUDO, găsim și afirmația, pesemne relevantă și pertinentă în ochii juriștilor musulmani într-un document ce se refera la drepturile omului, că “islamul este unica religie adevarată” și că “în principiu nimeni n-are dreptul să suspende sau să-i ignore poruncile, întrucât ele sunt porunci divine obligatorii, conținute în carțile revelate ale lui Alah și trimise noua prin ultimul său profet.” »

In ceea ce ma priveste personal, sfertul de secol de cand traiesc in Franta, precum si activitatea mea profesionala (de profesor si cercetatori in domeniul MASS-Matematici Aplicate in Stiintele Sociale, respectiv, de jurnalist de investigatie in domeniul marii criminalitati), mi-a permis sa intru in contact cu populatia musulmana a societatii civile, din aproape toate structurile socio-profesionale (de la toate nivelele), cu precadere, din: Invatamant superior si Cercetare, Administratia (publica) Locala si Centrala (de Stat), Sanatate, Aparare, Justitie, Politie si Jandarmerie, ZUS (Zonele Urbane Sensibile) ale marilor metropole franceze (“sugrumate” de somaj, prostitutie, trafic de droguri si insecuritate), Delictual si Carceral, Comercial si de Afaceri, Artistic si Multimedia, etc., ceea ce ma obliga sa dedramatiez situatia si sa contrazic pesimistii, cei care cred intr-un real Holocaust Islamic european, in viitor.

O imensa majoritate a populatiei musulmane  prezenta pe teritoriul Europei Occidentale (cu rare exceptii, in cazul unor imigrari legale, legate de ocuparea fortei de munca deficitare din unele tari), a parasit taritoriile nationale, nu pentru a se organiza in afara granitelor acestora cu scopul ″musulmanizarii″ (″islamizarii″) Europei prin intermediul unui ″Razboi Sfant″, ci pentru a scapa de saracie, pentru a putea duce un trai decent, mai bun (prosper !) in aceasta parte a lumii, imaginat ca un ″Paradis″ (Raiul pe Pamant ! A se vedea si articolele autorului pe aceasta tematica : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/10/abatoarele-umane-ale-uniunii-europene.html;  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/10/drumul-oaselor-in-uniunea-europeana.html)

Din pacate, desigur, limba, religia si cultura acesteia, sunt unul dintre principalele motive ale slabei sale integrari in societatea civila, dar nu numai !

Un rol deosebit de important insa a constituit si discriminarea ″negativa″ al acesteia timp de mai multe decenii, de-a lungul a mai multor generatii (si nu in ultimul rand, profunda ei criza de identitate nationala !) care incepand din acest mileniu, prin politici nationale (sustinuta si de catre Organismele de conducere ale UE) s-a tranformat intr-una ″pozitiva″, un important pas inainte, care i-a permis accesul la educatie si deci in concluzie, in structurile socio-profesionale de nivel mediu (in public si privat) si chiar superior ale Administratiei de stat, din cea de ″asistat social″, din banii publici si fonduri private de solidaritate.

Numarul musulmanilor insa care detin functii importante de decizie in structurile socio-economice nationale si europene, este nesemnificativ, marginal !

Cel putin in Franta, pentru ocuparea unor functii importante (de conducere, de decizie, etc.) in Administratie locala si centrala de stat, ″pretendentii″ (cu rare exceptii !) trebuie sa fie diplomati ale reputatelor Scoli Superioare Franceze de Inalte Studii – ″Les Grandes Ecoles″ (a se vedea si articolele autorului pe aceasta tematica : http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2009/11/jaful-secolului-fara-violenta.html), scoli reputate, elitiste, deosebit de selective (prin intermediul unui concurs foarte dificil de admitere, in care se formeaza elita profesionala franceza in toate domeniile de activitate ale vietii sociale !) greu accesibile populatiei musulmane (cu toate ca unele dintre ele au incercat sa-si ″democratizeze″ invatamantul conform principiului ″discriminarii pozitive″ !)

In plus, conform Curbei (clopotului) lui Gauss (Legea normala), cu cat musulmanii sunt mai calificati (elitisti) sau slab calificati (necalificati), cu atat mai mult sunt integrati in societatea franceza si sunt mult mai putin practicanti, deci si fanatici.

In mediul intelectual elitist (medici de renume, universitari, oameni politici, oameni de afaceri, etc.) ca si in mediul carceral (″talharii de duminica″, raufacatori amatori : furturi de tot feluri si jafuri, talharii fara consecinte grave, trafic de droguri usoare, prostitutie, etc., sau chiar si ″talharii la drumul mare″, raufacatori profesionisti, neangajati in organizatii teroriste: crima organizata, jaf armat, trafic de droguri dure, crime de sange, etc.), musulmanii sunt slab atasati (in general) valorilor Islamului si sunt mai bine integrati decat ″populatia de mijloc″, majoritatea careia, victima a unei proofunde crize de identitate datorita dezradacinirii, traieste in cartierele defavorizte ale zonelor urbane sensibile, marginalizata si asistata (financiar) de catre societatea civila.

O situatie asemanatoare exista si in celelalte state dezvoltate ale UE (Marea Britanie, Germania, Italia, Spania, Olanda, Belgia, etc.), ceea ce in principiu, limiteaza profund accesul acestei populatii (de-altfel mult mai pasnice decat pare la prima vedere !) la acel Razboi (mondial) Sfant care ar putea conduce intr-un viitor indepartat la ″islamizarea″ Europiei sau de ce nu, intr-un viitor foarte indepartat, a lumii !

 

Musulmanii si Japonia[2] 

 

 „Aţi citit vreodată în vreun ziar că un lider politic sau un prim-ministru dintr-o naţiune islamică să fi  vizitat Japonia?

Aţi întâlnit vreodată ştirea că şahinşahul  Iranului  sau vreun prinţ din Arabia Saudită  să fi vizitat Japonia?

 Japonia este o ţară  care ţine Islamul dincolo de ţărmurile sale.

Japonia a pus restricţii stricte asupra Islamului şi a tuturor musulmanilor.

Motivele sunt:

 a) Japonia este singura ţară care nu dă cetăţenie la musulmani.

 b) In Japonia nu se acordă rezidenţă permanentă pentru musulmani.

 c) există o interdicţie severă de propagare a Islamului în Japonia.

 d) În Universităţile din Japonia, nu se predă araba sau orice limbaj islamic.

 e) Nu se poate importa “Coranul”, publicat în limba arabă.

 f) Conform datelor publicate de guvernul japonez le-a fost dată viză de rezidenţă temporară pentru numai 2 sute de mii de musulmani, care au avut nevoie să studieze Legea japoneză a  bogăţiilor naturale (sau Legea Funciară? – The Japanese Law of the Land).

Aceşti musulmani au trebuit să vorbească japoneza şi să practice ritualurile lor religioase numai în casele lor.

g) Japonia este singura ţară din lume care are un număr neglijabil de ambasade ale ţărilor islamice.

 h) poporul  japonez nu este atras de Islam.

 i) rezidenţii musulmani care locuiesc în Japonia sunt angajaţi ai companiilor străine.

 j) Chiar şi vizele de lucru nu sunt acordate pentru medici musulmani, ingineri sau manageri trimise de companiile străine.

k) În majoritatea companiilor, se menţionează în regulamentele interne, că musulmanii nu pot aplica pentru un loc de muncă.

l) Guvernul japonez este de părere că musulmanii sunt fundamentalişti şi nici chiar în epoca globalizării nu sunt dispuşi să schimbe legile lor musulmane.

m) Musulmanii nici nu se pot gândi cu privire la închirierea unei case în Japonia.

n) Dacă cineva ştie că vecinul său este un musulman, tot cartierul rămâne de alertă.

o) Nimeni nu poate iniţia o celulă islamică sau “Madarsa” Arabă, în Japonia

p) Nu se aplică legea islamică (Sharia)  în Japonia.

q) În cazul în care o femeie japoneză se căsătoreşte cu un musulman, atunci ea este considerată  proscrisă pentru totdeauna. 

r) Potrivit dlui Komico Yagi (şef de departament la Universitatea din Tokyo),

“Există un cadru de spirit în Japonia că Islamul este o religie foarte îngustă la minte şi ar trebui să stai departe de ea.”

 s) Jurnalistul independent Mohammed Juber a făcut un turneu in mai multe tari islamice după 9/11 precum şi în Japonia.

El a descoperit că japonezii erau încrezători că extremiştii nu ar putea face nici un rău în Japonia.””

 

  COMENTARIUL AUTORULUI

      

Intr-adevar, istoria islamului in Japonia dateaza relativ de putin timp in comparatie cu alte religii, iar documentele istorice care descriu „contacte” dintre islam si Japonia, inainte de „deschiderea” acesteia in 1853 sunt rare, in ciuda faptului ca primii musulmani care s-au asezat pe teritoriul tarii „Soarelui rasare” au sosit cu cateva secole in urma.

Printre numeroasele religii nipone, doua sunt deosebit de importante (si principale):  Șintoismul sau shinto (peste 100 de milioane de practicanti!), un sistem de credințe animist,  o religie traditionala (și o fostă religie de stat!), o religie politeista care implică venerarea unor zei numiți kami, considerati divinități locale care pot reprezenta spirite sau genii ale unor anumite zone geografice sau care personifică monumente sau procese naturale majore: Amaterasu, Zeita Soarelui, Muntele Fuji, etc.) si Budismul („importat” din China si Coreea din secolele V si VI), o religie și o filosofie orientala, apartinand grupului de religii dharmice, alaturi de hinduism si jainism, care își are originea în India secolului al VI-lea î.Hr și s-a răspândit într-o mare parte a Asiei Centrale și de Sud-Est, bazandu-se, pe învățăturile lui Gautama Siddhartha (Buddha Shakyamuni), un gânditor indian a trăit între 563-483 î.Hr.

Primele contacte moderne cu islam, japonezii au avut cu malaysienii care lucrau pe vasele britanice si olandeze in secolul XIX, iar in 1870 „Viata lui Muhammad” a fost tradusa in limba japoneza, ceea ce a ajutat islamul sa-si gaseasca un loc in imaginatia intelectuala a poprului nipon (dar numai sub forma unei parti din istoria culturilor!).

Iar mai tarziu, in 1890, cand Turcia (otomana) a expediat un vas (fregatul Ertugrul) in Japonia pentru a suluta vizita Printului Japoniei Komatsu Akihito la Istanbul, cu cativa ani in urma.

Conform documentelor istoricului Caeser E. Farah, s-ar parea ca comunitatea musulmana japoneaza dateaza de peste 120 de ani, iar in 1909, Abdul-Rashid Ibrahim ar fi fost primul musulman care ar fi reusit sa converteasca primul japonez la islam, pentru ca in 1935 prima moschee la Kobe sa fie construita, iar in 1938 la Tokyo.

Conform altor documente, aceasta comunitate ar fi fost deja in 1982 de 30.000 (din care jumatate japonezi!), iar cea mai importanta convertire ale tinerelor femei casatorite, conform Japan Time ar fi avut loc in anii 1990.

In 2000, Keiko Sakurai, estima ca numarul musulmanilor japonezi (in Japonia) ar fi intre 63.552 (concentrata in marile metropole ca Tokyo, Osaka-Kobe, Hiroshima, Kyoto, Nagoya) iar ai celor straini ar fi cuprins intre 70.000-100.000, iar numarul moscheeelor oficiale in Japonia ar astazi intre 30-40 si peste 100 ar fi instalate pentru rugaciuni in diverse sali (private) sau apartamente, ceea este putin, raportata la populatia ei (cca 130 milioane de locuitori, in 2012).

Majoritatea japonezilor au o viziune neutra asupra religiei si practica mai multe culte in timpul vietii lor.

Conform Agentiei pentru Afaceri Culturale al Ministerului Educatiei, al Culturii, Sportului, Stiintelor si Tehnomogiei, ar trai cca 107 milioane de shinto (84% din populatie), 91 milioane budisti (71% din populatie), cca 3 milioane de crestini (2% din populatie) si 10 milioane care nu sunt adepti al niciunei religii (8% din populatie), iar dintre cei cca 100.000 de musulmani in Japonia, numai 10% ar fi japonezi.

Ritualurile funerare shinto si budiste, consista in incinerarea corpului neinsufletit si pastrarea ramasitelor in cavouri familiale.

Crestini niponi respecta de regula aceste ritualuri, contrar musulmanilor care doresc sa fie inmormantati fara a fi incinerati, adica „crestineste”, ceea ce lor in Japonia, creaza serioase probleme, avand in vedere faptul ca, cu cei 340 locuitori/km² (in medie) si cca 1.523 de locuitori/ km² in zonele locuite, Japonia este una dintre tarile cu cea mai mare densitate a populatiei.

Conform Asociatiei Musulmanilor Japonezi si al Centrului Islamic din Japonia, numai trei cimitire ofera aceasta posibilitate: la Köshü (in templul Monju-in al scolii Sötö, 4800 m², cu 120 de cavouri), Köbe (rezervat rezidentilor orasului) si Yoichi (Subprefectura Shiribeshi, Hokkaidö).

Agentia Afacerilor Culturale consemna in documentele sale in 2005, peste 41.000 de organizatii religioase (unele informatii recente care ne-au fost transmise indica 41.968, cu exactitate, adica aproape 42.000!) din care 3.157 ar fi shinto (85.428 edificii cu personalitate juridica), 8.614 organizatii budiste (77.754 edificii cu personalite juridica), 5.101 organizatii crestine (4.275 edificii cu personalitate juridica) si 24.203 alte organizatii (15.339 edificii cu personalitate juridica).

Majoritatea strainilor musulmani din Japonia sunt originari din Indonezia, Pakistan, Bangladesh, Iran, Nigeria, Turcia si Egipt, care au inceput sa se instaleze in aceasta tara la inceputul anilor 1990.

Desi tradus inca din 1870 Coranul in japoneza, primul pelerinaj al unui japonez la Mecca,  Kotaro Yamaoka, va avea loc la inceputul secolului XX, care s-a convertit  la islam sub influenta scriitorului Abdürre id Ibrahim si isi schimba numele in Omar Yamaoka, iar putin mai tarziu, Bunpachiro Ariga, care in timpul unei calatorii in India se indragosteste de islam, devine Ahmed Ariga.

 

 

___________________________________________________________

 

 [1]Nascut  pe 6 septembrie 1963 la Venlo, Geert Wilders este un parlamentar olandez, fondatorul in 2006 al Partidului Libertatii  (PVV-Partij voor de Vrijheid), un partid politic nationalist, care in perioada 1990-1998 a fost asistentul parlamentar a lui Frits Bolkestein (nascut pe 4 aprilie 1933 la Amsterdam), om politic olandez, fost comisar european, care a condus Partidului Popular, Liberal si Democratic din Olanda (VVD-Volkspartij voor Vrijheid en Democratie), cunoscut pentru « directivele » sale antimigrationiste in Uniunea Europeana. Ultranationalismul sau incepe sa-l manifeste dupa asasinarea la Amsterdam de catre un islamist, Mohammed Bouyeri (de origine marocana), pe 2 noiembrie 2004, al realizatorului (de opere audio-vizuale) olandez Theo Van Gogh (nascut pe 23 iulie 1957 la Haga, fiul lui Johan Van Gogh, aflat in sluja serviciilor secrete olandeze, stranepotul fratelui lui Vincent Van Gogh, Theodor Van Gogh), care in 2004, in colaborare cu Ayaan Hirsi Ali, realizeaza un film documentar (« Submission », scurt metraj) in care denunta supunerea femeilor in Islam.  Asainarea lui Theo are loc in plina strada, fiind atins cu 8 cartuse (gloante), cu unul dintre ele fiind executat (impuscat) in cap, dupa care, acesta este aproape decapitat. Pe pieptul acestuia, cu ajutorul a doua cutite,  Bouyeri va « fixa » o scrisoare pentru Hirsi Ali !

Dupa acest eveniment, Wilders declara Islamului un « razboi » deschis, asimilandu-l cu o « ideologie fascista », facand toate demersurile, in calitatea pe care o are, pentru interzicerea Coranului in Olanda. Este autorul unui scurt metraj (video) « Fitna », foarte crtic la adresa Islamului (si al Coranului), difuzat pe Web pe 27 martie 2008. Tot Wilders este cel care militeaza in Belgia, in mai 2008, pentru separerea Valoniei de Flandra si anexarea aceteia Olandei. Din contra, el se declara un « apropiat » al Israelului  (vizitandu-l in repetate randuri pe Ariel Sharon si Ehud Olmert) si in special al Mossadului (Institutul de Informatii si Afaceri Speciale-המוסד למודיעין ולתפקידים מיוחדים, creat in decembrie 1949, unul dintre cele mai apreciate si eficace servicii de spionaj)

 

[2]Here is something you may find interesting

I NEVER KNEW THIS ABOUT JAPAN

Have you ever read in the newspaper that a political leader or a prime minister from an Islamic nation has visited Japan?

 Have you ever come across news that the King of Iran or a Saudi Arabia prince has visited Japan?

Japan is a country keeping Islam at bay.

 Japan has put strict restrictions on Islam and ALL Muslims.

The reasons are:

a) Japan is the only nation that does not give citizenship to Muslims.

 b) In Japan permanent residency is not given to Muslims.

 c) There is a strong ban on the propagation of Islam in Japan.

 d) In the University of Japan, Arabic or any Islamic language is not taught.

 e) One cannot import ‘Koran’ published in Arabic language.

  f) According to data published by Japanese government it has given temporary residency to only 2 lakhs, Muslims, who need to follow the Japanese Law of the Land.

These Muslims should speak Japanese and carry their religious rituals in their homes.

 g) Japan is the only country in the world that has a negligible number of embassies of Islamic countries.

 h) Japanese people are not attracted to Islam at all.

 i) Muslims residing in Japan are the employees of foreign companies.

 j) Even today visas are not granted to Muslim doctors, engineers or managers sent by foreign companies.

 k) In the majority of companies it is stated in their regulations that no Muslims should apply for a job.

 l) The Japanese government is of the opinion that Muslims are fundamentalist and even in the era of globalization they are not willing to change their Muslim laws.

 m) Muslims cannot even think about renting a house in Japan.

 n) If anyone comes to know that his neighbor is a Muslim then the whole neighborhood stays alert.

 o) No one can start an Islamic cell or Arabic ‘Madarsa’ in Japan  

 p) There is no personal (Sharia) law in Japan.

 q) If a Japanese woman marries a Muslim then she is considered an outcast forever.

 r) According to Mr. Komico Yagi (Head of DepartmentTokyo University), “There is a mind frame in Japan that Islam is a very narrow minded religion and one should stay away from it.”

 s) Freelance journalist Mohammed Juber toured many Islamic countries after 9/11 including Japan.  He found that the Japanese were confident that extremists could do no harm in Japan.

 

 

A se vedea si articlele pe Investigatie Jurnalistica

Holocaustul%20islamic%20european%20_Thomas%20CSINTA_.pdf

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/05/islamizarea-europei.html

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/12/holocaustul-islamic-european.html

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/09/necunoscutul-musulmanii-si-japonia1.html

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/12/cele-sapte-pacate-capitale-ale-turciei.html

Lasati un raspuns