De ce să ne iubim duşmanii? Pentru ca răul să devină bine
Ce motive avem pentru a-i iubi pe cei ce ne duşmănesc? Aparent, niciunul. În realitate sunt câteva. Fiecare dintre acestea are logica sa proprie, iar dacă le luăm împreună, vom înţelege că ele sunt maximumul gândirii pozitive, prin care umanitatea se poate salva de ea însăşi.
Evanghelia acestei Duminici ne aduce în atenţie „cununa” creştinismului: iubirea vrăjmaşilor. Toate regulile creştinismului nu au decât un singur scop: dobândirea virtuţii iubirii. Iar aceasta se desăvârşeşte prin iubirea celui ce te duşmăneşte. Numai aşa, putem să stăvilim perpetuarea răului în lume şi realizarea armoniei sociale, atât de mult dorită.Ce motive avem însă pentru a practica aşa ceva, într-o lume din ce în ce mai revanşardă?! Să le luăm pe rând:
1. Pentru că noi înşine ne dorim binele. Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea, este principiul de la care plecăm în aventura de a iubi pe cel ce ne urăşte. El exprimă, în mod logic, faptul că nimeni nu-şi doreşte răul. Atunci, de ce ar dori răul semenului său? Totodată, obţinem un mijloc prin care putem evita eventualele duşmănii. Dacă vrei ca ceilalţi să nu-ţi facă răul, nu le face nici tu rău. Însă nu este suficient, deoarece răul nu apare în lume doar ca o reacţie la rău. Uneori, pleacă din noi înşine. De aceea, acest motiv este necesar, dar nu suficient, cum chiar Hristos spune mai departe: ce folos avem dacă face binele doar celor ce ne fac bine? Răul va fi limitat, dar nu va fi eliminat.
Citeste mai departe pe http://adevarul.ro/cultura/spiritualitate/dece-iubim-dusmaniii-raul-devina-bine-1_54302c930d133766a8aa8399/index.html
