Misterioasa lume a întunericului
Meditație pentru Duminica a XXIII-a după Rusalii (a Vindecării îndrăcitului din Gherasa) Ev Lc 8,26-39
Evanghelia de astăzi ne vorbește despre o realitate ce ne înfioară: aceea a exorcismelor, a posesiunilor. Cu toții avem în minte scenele hollywoodiene ale unuia sau altuia dintre filmele văzute pe această temă. Și chiar dacă cinematografia exacerbează anumite aspecte, cred că putem fi de acord că aceea a întunericului, rămâne o lume misterioasă și întunecată. O lume cu reguli proprii, cu ierarhii și cu particularități pe care doar exorciștii cu experiență și bine ancorați în rugăciune și în încrederea față de puterea mântuitoarea a lui Isus, le stăpânesc. Recitând litania sfinților, de exemplu, anumiți diavoli reacționează mai violent la unii sfinți, decât la alții. Unii se îngrozesc atunci când este pomenit Papa Ioan Paul al II-lea, alții la invocarea lui Padre Pio. De ce oare? Unii se încăpățânează și rămân îndârjiți până la sfârșit, alții se tânguiesc și plâng, cerând preotului exorcist să nu-i mai chinuie, la fel ca în evanghelie. Un alt neam de diavoli, sunt îngroziți de ceea ce-i așteaptă din partea lui Lucifer știind că au eșuat în misiunea lor. Alții urlă în gura mare, chemând în ajutor alți tovarăși, atunci când văd că sunt la un pas de a fi izgoniți.
Dincolo de toate aceste aspecte obscure și, de ce să nu recunoaștem, înspăimântătoare a exorcismelor, domnește o încredere și o seninătate pe care adevărații exorciști nu o pierd niciodată. Fiindcă stiu din experiența lor că totul se desfășoară după o Providență Divină care cunoaște atât încercările bieților oameni chinuiți, cât și ispitele și suferințele preoților exorciști. Și chiar dacă sensul încercărilor nu ni se revelează întotdeauna în mod limpede, rămânând cunoscut doar Proniei cerești, la fel ca sensul atâtor alte cruci din viața noastră, celui care se pune cu adevărat în mâinile lui Isus și a Maicii Domnului, încrederea nu-i este niciodată înșelată. Fiindcă toată încrengătura suferinței și răului, Dumnezeu o transformă în armonie și în bine, la fel ca în Evanghelia de astăzi. O evanghelie care începe precum furtuna de pe marea învolburată și se încheie precum liniștea vântului și a valurilor la porunca Domnului, prin aceste cuvinte: “Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu.” Ceea ce rămâne în final este binele pe care Dumnezeu îl distilează din tot ceea ce se întâmplă în viața noastră.
Rău și suferință vor exista tot timpul într-un fel sau altul în viața noastră pe acest pământ. Însă mai presus de toate, va exista întotdeauna un Dumnezeu milostiv și o Mamă iubitoare ce ne vor însoți și apăra tot timpul, chiar dacă într-un mod misterios sau ascuns de multe ori. Prin Sfintele Sacramente, prin Îngerii păzitori, prin Sfinți, în special cei cărora le suntem mai devotați, avem tot atâtea arme și scuturi de apărare în fața atacurilor celui rău. Dar mai presus de toate să nu uităm că în sufletele noastre scânteiază o lumină din Lumina cea adevărată. Și că prin botez am devenit temple ale Spiritului Sfânt. Iar în fața strălucirii unui suflet deschis harului lui Dumnezeu, întregul Iad se cutremură și se îngrozește. Întrebat fiind dacă nu îi este teamă în fața unui adversar redutabil ca cel cu care se războiește zi di zi, p. Amorth, unul dintre faimoșii exorciști ai zilelor noastre a răspuns: “Mie să-mi fie teamă? Lui îi este frică de mine și văd acest lucru la fiecare exorcism”.
Prin botez suntem cu toții fii ai lui Dumnezeu, fii ai Luminii. Avem așadar o Lumină pe care întunericul nu o poate cuprinde și o Biserică a lui Cristos pe care porțile iadului nu o pot nicicum birui!
http://www.e-communio.ro/stire2071-misterioasa-lume-a-intunericului
