Dumnezeu izgonit din Biserică să-i facă loc Partidului
Era o zicală din bătrâni. „Fă ce zice popa, nu ce face popa”. O vreme a mers aşa, dar când preotul ajunge să spună „votează cu cine-ţi zic eu”, este de-a dreptul imoral, jenant, ba chiar mizerabil pentru haina sa preoţească ce se presupune a fi imaculată. Iar acest lucru devine periculos, în condiţiile în care îndemnurile multor preoţi nu au nicio legătură cu Dumnezeu. Au legătură doar cu un brand numit Dumnezeu, pe care preoţii îl exploatează imoral şi îl vând la kilogram, conform propriilor interese.
Avem preoţi care ne laudă politicienii. Avem biserici cu primari-ctitori pictaţi pe pereţi ca voievozii. Avem preoţi care fac campanie electorală. Avem iconiţe cu părintele Arsenie Boca, alături de sigla PSD şi îndemnul de a-l vota pe Victor Ponta. Avem preoţi care au colaborat cu Securitatea. Acum, avem şi preoţi care dau raportul la ministrul de Interne, dar şi un Sfânt Sinod care îndeamnă la vot, „în duhul credinţei şi al iubirii de Biserică şi Neam”.Implicarea preoţilor în politică nu este acceptată de BOR. Cu toate astea, iată cât de multe exemple avem. Legalitatea nu o stabilesc eu. Dar pot să-mi pun problema moralităţii, mai ales când religia şi credinţa nu ar trebui să existe în acelaşi context cu politica.
Am avut cazul răposatului mitropolitul al Banatului, Nicolae Corneanu, care a colaborat cu Securitatea timp de 38 de ani. Apoi, a mai fost şi cazul preotului Ioan Vrăjitoru, fost colaborator al Securităţii cu acte în regulă, care s-a răstit la o persoană pe care a turnat-o şi care a venit să-i ceară socoteală, folosind crucea pe post de armă.
Ce moralitate poate să aibă un preot, care prin meseria lui asigură, de exemplu, confidenţialitatea „informaţiilor” primite, dar care-şi toarnă enoriaşii? Mai mult, ce moralitate poate să aibă un preot care ameninţă fizic oamenii cu crucea?
Câţi dintre voi puteţi fi liniştiţi că, după ce v-aţi spovedit, păcatele mărturisite nu ajung subiect de bârfă, pentru întreaga comunitate?
De ce trebuie să existe preoţi care candidează pentru diverse funcţii, aşa cum a fost cazul lui Petre Petrea, la alegerile locale din 2012, în Focşani?
De ce să simt scârbă atunci când văd o iconiţă cu părintele Arsenie Boca, doar pentru că pe spatele ei mă îndeamnă să votez un candidat prefăcut?
De ce să cred un mare consumator de bani, cultele, care primesc, de la Guvern, căruţe cu bani, în timp ce şcolile de la ţară cad peste copii sau când spitalele se scufundă în mizerie?
Cât de moral este un preot care ţine discursuri electorale în faţa enoriaşilor, aşa cum a făcut arhiepiscopul Târgoviştei, IPS Nifon, în aprilie 2014, când ne spunea că “Victor Ponta dă foarte multă speranţă poporului nostru românesc”?
Sau cel care mărturisea, aproape involuntar, că munceşte din greu ca pesedistul Gheorghe Nichita să iasă primar în Iaş, cu majoritate de voturi?
De fiecare dată când mi-am exprimat nemulţumirea faţă de aceste fapte ale preoţilor, în genul celor enumerate mai sus, mi s-a pus rapid o etichetă: atee. Mi s-a reproşat că nu cred în Dumnezeu, că nu mă duc la biserică să mă închin şi că, din aceste motive, nu sunt credincioasă.
Credinţa în Dumnezeu însă nu are legătură cu asta. Aşa cum preoţii sunt oameni ca toţi ceilalţi, cu păcate, pe care şi le mărturisesc sau nu, pe care deseori le repetă fără remuşcări, aşa şi biserica este reprezentarea lor, devenind practic, doar o instituţie, din care de multe ori este izgonit Dumnezeu pentru a lăsa loc Partidului şi candidatului său. Partidul este întotdeauna cel aflat la putere, fie că vorbim de PSD, PDL, PNL şi completaţi dumneavoastră lista, căci BOR a avut dintotdeauna o mare sensibilitate la puternicii zilei.
Campania electorală cu crucea-n mână, turnătoria la Securitate, afacerile preoţilor, toate aceste lucruri au dus la o scădere vizibilă a încrederii românilor în Biserică. O arată sondajele. Dacă în martie 2013, Biserica avea o cotă de încredere de peste 69 la sută, ultimele studii arată că, după aproximativ un an, încrederea în preoţi şi biserici s-a prăbuşit, într-un ritm constant, ajungând la aproape 62 la sută.
Era o zicală din bătrâni. „Fă ce zice popa, nu ce face popa”. O vreme a mers aşa, dar când preotul ajunge să spună „votează cu cine-ţi zic eu”, este de-a dreptul imoral, jenant, ba chiar mizerabil pentru haina sa preoţească ce se presupune a fi imaculată. Iar acest lucru devine periculos, în condiţiile în care îndemnurile multor preoţi nu au nicio legătură cu Dumnezeu. Au legătură doar cu un brand numit Dumnezeu, pe care preoţii îl exploatează imoral şi îl vând la kilogram, conform propriilor interese.
