Genealogia lui Isus
Genealogia după Sfântul Matei pe care o ascultăm în cadrul liturghiei de Vigiliala de Crăciun nu este o simplă enumerare de nume ciudate.
Dacă Liturgia ne-o prezintă în cursul nopţii în care Domnul Isus a venit în această lume, aceasta se datorează faptului că are o triplă însemnătate.
1. Această genealogie numără cinci femei şi patru dintre ele sunt păcătoase:
– Thamar, care îşi atrage socrul într-o cursă amoroasă pe drumul de la Enaym la Timna;
– Rahab, o prostituată din Jericon care se dăruieşte oraşului soldaţilor israeliţi şi clienţilor în trecere;
– Ruth, o tînără ţărancă păgână care îl seduce pe Booz, bogatul proprietar de pământ;
– Bethsabea, femeia unui ofiţer superior care se căsătoreşte cu David după ce regele i-a expus soţul la moarte.
Străbunele lui Cristos nu sunt virtuoase, ci, prin însăşi păcatele lor, ele participă în mod misterios la răscumpărarea lumii. Una singură este sfântă în această ereditate apăsătoare a Mântuitorului: Preacurata Maria.
2. Această genealogie recapitulează întreaga istorie a Vechiului Testament (= VT): regi, preoţi şi profeţi. Trebuia ca Cristos să moştenească de la strămoşii săi ceva din aceste trei funcţii: regală, sacerdotală şi profetică, şi după ce le-a concentrat în persoana sa, el a repartizat şi a difuzat această triplăputere asupra acelora care au crezut în El.
“Fii voştri şi fiicele voastre vor profeţi, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri” (Fap 2 17).
“Voi însă sunteţi neam ales, preoţie regească, naţiune sfântă, popor care a devenit un bun al lui Dumnezeu” – (1 Pt 2, 9).
3. Această genealogie după Sfântul Matei coboară de la Abraham la Iosif, cea a lui Luca începe de la Iosif, care nu e tatăl natural al lui Isus, dar numai părintele său adoptiv.
De ce?
Pemtru ca în Isus, Dumnezeu Tatăl adoptă natura umană şi Iosif adoptă persoana divină.
În Evanghelia IV ni se propune o altă genealogie: naşterea Cuvântului în sânul Tatălui.
Prologul evangheliei Sfîntului Ioan, pe care îl vom citi în cadrul Liturgiei cuvântului din ziua de Crăciun, ne descrie genealogia “Aceluia care s-a născut nu din sânge, nici dintr-o dorinţă trupească, nici din voinţa unui bărbat, ci de la Dumnezeu; şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi” (In 1, 13-14a).
Această triplă genealogie a lui Cristos, după sfântul Matei, după sfântul Luca şi după sfântul Ioan, rezumă toată credinţa noastră în întrupare, potrivit cuvintelor admirabile ale cardinalului de Berulle: “Isus este însuşi darul făcut de Dumnezeu oamenilor şi darul oamenilor făcut lui Dumnezeu”.
