Papa Francisc: Au femeile din zilele noastre conştiinţa datoriei de a transmite credinţa?
Femeile sunt cele care transmit în primul rând credinţa, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată luni, 26 ianuarie 2015, dimineaţă, în capela reşedinţei Sfânta Marta din Vatican, în ziua în care creştinii de rit latin îi amintesc pe sfinţii Timotei şi Tit, Episcopi. În prima Lectură din Liturghia zilei, luată din Scrisoarea a doua a Sfântului apostol Paul către Timotei, Apostolul Neamurilor îi aminteşte lui Timotei de unde-i vine credinţa neprefăcută care se află în el, şi care a fost mai întâi în bunica sa, Lois, şi în mama sa, Eunice, citim pe situl Radio Vatican.Această credinţă a fost primită de Timotei de la Spiritul Sfânt, „prin mijlocirea mamei şi a bunicii sale”, a spus Papa, explicând că mamele şi bunicile sunt cele care transmit credinţa, adăugând: „Una este să transmiţi credinţa şi alta este să înveţi lucruri despre credinţă. Credinţa este un dar; aceasta nu poate fi studiată. Desigur, se studiază aspecte care ţin de credinţă, pentru a o înţelege mai bine, dar prin studiu nu se ajunge niciodată la credinţă. Credinţa este un dar al Duhului Sfânt, este un dar care merge dincolo de orice pregătire”, un dar ce ne este transmis prin „eforturile mamelor şi ale bunicilor”, sau ale vreunei îngrijitoare sau mătuşi.
„Mă întreb: de ce sunt în primul rând femeile cele care transmit credinţa? Pur şi simplu pentru că Isus ne-a fost adus de către o femeie. Aceasta este calea aleasă de Isus. El a voit să aibă o mamă: astfel şi darul credinţei este transmis prin femei, după cum Isus a fost adus prin Maria”. „Să ne gândim însă dacă astăzi femeile au conştiinţa datoriei de a transmite credinţa”. Paul îl îndeamnă pe Timotei să păzească credinţa, depozitul de credinţă, evitând „vorbăria goală păgână, bârfele mondene”. Noi toţi am primit darul credinţei. Trebuie să ne îngrijim de el, astfel încât măcar să nu se dilueze şi să fie întărit prin puterea Duhului Sfânt care ni l-a dăruit. Iar credinţa se păzeşte, revitalizând acest dar al lui Dumnezeu.
„Dacă nu ne îngrijim să însufleţim în fiecare zi credinţa, acest dar al lui Dumnezeu ajunge să fie slab, se diluează, sfârşeşte prin a deveni doar o cultură; sau o gnoză, o cunoştinţă bazată pe raţiune. Cineva ar putea spune că ştie bine catehismul şi cunoaşte cele ale credinţei. Însă cum îţi trăieşti credinţa? Revigorarea: păzirea darului credinţei constă în revitalizarea acestuia, în revigorarea sa”. „Din acest motiv”, îi spune Paul lui Timotei, „îţi amintesc să reînflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin impunerea mâinilor mele! Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci Duhul tăriei, al iubirii şi al chibzuinţei.
„Dumnezeu nu ne-a dat un spirit de frică. Spiritul fricii este contrar darului credinţei, nu-i permite să crească, să meargă înainte, să fie măreţ. De asemenea, ruşinarea de a da mărturie de propria credinţă este un păcat, a spus Pontiful, dând exemplul celor care au credinţă, dar o acoperă, nu o lasă să se vadă, sau oscilează în ale credinţei, fiind superficiali. Credinţa se reînvigorează prin Duhul tăriei, al iubirii şi al chibzuinţei. „Să-i cerem lui Dumnezeu darul unei credinţe neprefăcute, al unei credinţe care nu se negociază potrivit oportunităţilor ce ni se oferă”, a spus Pontiful, îndemnând la revitalizarea zilnică a credinţei şi la rugăciune, pentru ca Duhul Sfânt să o însufleţească.
