Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Domnul Dumnezeu criminal?

dumnezeu-si-infinitul-180Moise a scăpat nevătămat dintr-un atentat al lui Dumnezeu la viața sa!

Citești, recitești și rămâi nedumerit, ba chiar tulburat foarte. Care va să zică, Dumnezeu i-a pus gând rău lui Moise și ”pe l-apus de soare vrea să mi-l omoare”. Păi Domnul Dumnezeu e criminal?!

Atentat la viața lui Moise

Ieșire 4, 24-26. Iată un text biblic cu șanse minime de a fi vreodată citit la vreun praznic al Bisericii. Cele două versiuni, ebraică și greacă, sunt destul de diferite, astfel încât e bine să le avem înainte pe amândouă:Însă, la un popas de noapte, pe cale, l-a întâmpinat Domnul şi a încercat să-l omoare. Dar Sefora, luând un cuţit de piatră, a tăiat împrejur pe fiul său şi atingând picioarele lui Moise a zis; “Tu-mi eşti un soţ crud!” Şi S-a dus Domnul de la el; iar ea, din pricina acestei tăieri împrejur, i-a zis lui Moise: “Soţ crud!”

Şi a fost că’n timpul drumului, la un popas de noapte, îngerul Domnului e i-a ieşit înainte [lui Moise] şi’ncerca să-l omoare. Dar Sefora, luând un cuţit de piatră, l-a tăiat împrejur pe fiul său şi, căzându-i la picioare, a zis: „Stătut-a sângele tăierii’mprejur a fiului meu“ Şi s’a dus [Domnul] de la el, pentru că ea zisese: „Stătut-a sângele tăierii’mprejur a fiului meu“.

Și-ncă una: dacă tot e să vorbim de un atentat împotriva lui Moise, ce să însemne oare că “Domnul a încercat să-l omoare”? O fi încercat, s-o fi chinuit, i-o fi fost greu? Nu putea oare Cel ce a adus toate întru ființă prin cuvânt să îl doboare pe Moise scurt și decisiv? Avem deci pe puțin două chestiuni dificile. Să le luăm pe rând.

Moise scapă in extremis

Este limpede că afirmația brutală cum că Domnul—YHWH în textul ebraic—îi iese înainte proorocului și e pe cale de a-l omorî ridică probleme morale. Ce bine ar fi să nu avem așa ceva în Biblie! Și iată că Septuaginta, traducerea grecească alcătuită de iudei din Egipt prin secolul al doilea î.e.n., încearcă să mai reducă impactul negativ scriind “Şi a fost că’n timpul drumului, la un popas de noapte, îngerul Domnului i-a ieşit înainte [lui Moise] şi încerca să-l omoare”. La fel procedează și traducerile-parafrază în aramaică, targumurile, care vorbesc, de asemenea, nu de Domnul, ci de un înger. Într-adevăr, cu toate că textul rămâne problematic, substituirea lui Dumnezeu cu un executant—un înger pedepsitor—reduce cât de cât impactul emoțional. Important este să remarcăm că schimbarea aceasta indică dificultatea teologică și morală pe care o ridică textul. Nu suntem, deci, primii care citim Ieșire 4, 24 și ne facem cruce. Domnul Dumnezeu e criminal?!

Să privim contextul. În versetele imediat precedente Dumnezeu îi cere lui Moise să-i transmită faraonului binecunoscutul cuvânt profetic „Aşa grăieşte Domnul: Israel este fiul Meu cel întâi-născut. Eu ţi-am spus ţie: Lasă-Mi poporul să Mi se’nchine!; dar tu n’ai vrut să-i dai drumul; aşadar, ia seama: Eu îţi voi ucide pe fiul tău cel întâi-născut“ (Ieșire 4, 23). Spun unii că aici ar fi cheia exegetică: pedeapsa divină împotriva egiptenilor i se aplică întâi lui Moise, căci el a crescut la curtea faraonului și este perceput ca egiptean chiar și în Midian, locul său de exil (vezi Ieș 2, 19: fiicele lui Ietro, dintre care străinul își va alege soție, povestesc astfel episodul în care Moise intervine pentru a le salva: “Un oarecare egiptean ne-a apărat de păstori, a scos apă şi ne-a adăpat oile!”). Așadar, Moise e egiptean, iar pedeapsa împotriva egiptenilor începe să se împlinească chiar cu el. Soluția e ingenioasă, însă putem spune că “nu ține”. Nu ține pentru că Moise, deși perceput ca egiptean la curtea faraonului și, mai târziu, de către midianiți, nu este niciodată confundat cu vreun oarecare egiptean de către Dumnezeu.

De ce s-a înfuriat Dumnezeu?

O altă soluție evidențiază faptul că dorința lui YHWH de a-l omorî pe prooroc apare la capătul unui crescendo al refuzului acestuia de a merge în Egipt pentru a-i cere faronului dezrobire evreilor. “Cine sunt eu, ca să mă duc eu la Faraon?”, întreabă Moise la începutul dialogului (3, 11); Dumnezeu îl asigură că îi va fi aproape la greu. Moise însă continuă: “Dar dacă ei [evreii] îmi vor zice: Cum Îl cheamă?, eu ce să le spun?”; Dumnezeu se prezintă ca Dumnezeu al strămoșilor Avraam, Isaac și Iacov, și adaugă Numele de Cel-ce-Este. Moise nu se dă bătut: “Dar dacă nu mă vor crede?” (4, 1); Dumnezeu îi arată că va putea face minuni peste minuni. Însă Moise plusează: “eu nu-s făcut pentru vorbă … gura mi-i gângavă, limba mi-i încâlcită” (4, 10); Dumnezeu îi amintește că El este Cel ce l-a creat pe om și, deci, are autoritate completă de a vindeca orice neputință. În final, lipsit de orice argument, Moise nici nu se mai ascunde și pur și simplu refuză: “Rogu-mă, Doamne: alege pe un altul, care să poată şi pe care să-l trimiţi!“ (4, 13). Atunci, spune Scriptura, “s’a aprins mânia Domnului asupra lui Moise!” Și de la mânie la omor e cale scurtă. Totuși … Domnul Dumnezeu e criminal?!

De unde atâta cerbicie?

Să ne gândim la rezistența opusă de Moise. De unde atâta cerbicie? Cum de este Moise atât de diferit de strămoșul său Avraam, cel care, atunci când din senin Domnul îi cere să lase tot și plece din Mesopotamia spre Canaan (Facere 12), pornește îndată fără măcar a întreba cine ești? (Avraam, din neam de politeiști, primește pentru prima dată cuvântul adevăratului Dumnezeu, care îi este necunoscut!); încotro mă trimiți, mai precis? (“în țara pe care ți-o voi arăta Eu”); de ce să plec? (d-aia). Mai degrabă se aseamănă Moise cu Iacov/ Israel, cel care, în ciuda feluritelor binecuvântări primite, după ce a s-a bucurat și de vedenii spectaculoase de la Dumnezeu, tot nu cedează, tot nu primește să se închine în mod exclusiv și fără rezerve lui YHWH, Domnului. Și, așa cum lui Iacov/ Israel Dumnezeu îi vorbește în cele din urmă în singurul mod în care acesta putea înțelege (pur și simplu, se ia la trântă cu el—vezi Facere 32), așa și la Ieșire 4, 24-26, Domnul se coboară la măsura lui Moise și . . . “a încercat să-l omoare”—îl țintuiește, adică, într-o situație-limită, lăsându-l să penduleze la granița dintre viață și moarte, pentru a-i pune înainte, ca într-o oglindă, boala de care suferă: cerbicia, lipsa de încredere în Cel–Ce-Este.

Metode de rakeți

Nu-i totuși cam nepotrivit din partea lui Dumnezeu să adopte metode demne de lumea rakeților? O fi nepotrivit și nu prea politically correct, însă Dumnezeu are de partea Sa stipulațiile legământului—contractul cu Avraam și cu toți urmașii acestuia—și, după litera legii, Moise este în mod clar vinovat de moarte. Fiindcă, tocmai el, Moise, nu e circumcis. Explicații și continuarea în numărul viitor.

http://www.constiintaortodoxa.ro/component/content/article/2344.html

Lasati un raspuns